timp fără patrie - Limba Romana

Toponimie şi istorie 203
şugăreşti şi obiectelor casnice. Pieţe
şi iarmaroace se organizau în oraşele
şi târgurile din zonă. Deschiderea
noilor căi de comunicaţie a favorizat
comerţul cu centrele economice şi
comerciale mai îndepărtate. Pe Mare
şi pe Dunăre se făcea legătură între
oraşele din Moldova, Crimeea şi din
ţările apusene. De la Cetatea Albă,
prin Tighina, de­a lungul Nistrului,
trecea drumul intercontinental Marea
Neagră – Marea Baltică. Documentele
vremii atestă mai multe drumuri
interne, care legau oraşele sudice cu
cele din nord (Iaşi, Botoşani, Dorohoi,
Suceava). Unul dintre ele se numea
Drumul Peştelui, pentru că pe el era
Ioan Vodă cel Viteaz
dus cu carele spre regiunile muntoase
peştele prins în bălţile dunărene şi
prutene. Altuia, cu direcţia inversă, dinspre nord spre sud, pornind de
la ocnele carpatine, i s­ar fi zis Drumul Sării. De sare aveau nevoie
şi crescătorii de vite şi mocanii din Bugeac, şi pescarii bălţilor, pentru
prepararea peştelui sărat.
Pe Prut şi Dunăre se transportau cu şlepurile, spre Reni şi Galaţi,
producţia agricolă: cereale, miere, brânză, fructe, legume.
Un mare venit în caznaua statului îl aducea exploatarea bălţilor,
prin producerea şi comercializarea peştelui şi stufului. În perioada
1932­1936 s­a produs şi s­a comercializat: în bălţile Crihana­Manta –
616316 kg de peşte, în valoare de 6 986 381 lei; în bălţile Cahul­Roşu
– 844726 kg de peşte, în valoare de 9020589 lei. Se producea anual
60 de vagoane de lână, în valoare de 42 mln. lei. Valorificarea stufului
crescut în bălţile Prutului, de la Chircani până la Văleni, realiza un venit
anual de 20­25 mii lei. Valoarea brânzei de oi se estima anual la 1 mln.
lei, iar a caşcavalului produs în judeţ la 3 mln. lei (JC, p. 31­33).
Cultura, învăţământul. Activităţile culturale în acea perioadă
erau şezătorile şi horele, reprezentaţiile unor trupe teatrale ambulante,
spectacolele puse în scenă de elevii şcolilor şi liceelor din Cahul. La
Cahul funcţiona în anii ’30 ai secolului trecut un cinematograf. A existat
şi o tipografie, care după 1918 a tipărit mai mulţi ani ziarul Cahulul. În
iunie 1940, la tipografia „Rapoport”, a apărut primul număr al revistei