timp fără patrie - Limba Romana

38
Limba Română
Candela ştersei de argint icoane
A lui Apolon, crezului meu,
Mă topesc tainic, însă mereu
De ale patimilor orcane.
Vom încerca să evidenţiem conotaţiile lexemului icoană prin raportare
la simbolismul miticului Apollo. Putem afirma pe de o parte că
lexemul icoană „se contaminează” de simbolismul lui Apollo, asimilându­se
acestuia. Apollo, după cum se ştie, „simbolizează spiritualizarea
supremă; este unul dintre cele mai frumoase simboluri ale ascensiunii
omeneşti” [7, 120], iar despre înţelepciunea lui se spune că este „rodul
unei cuceriri şi nu o moştenire” [ibidem]. Deci, lexemul icoană cumulează
în acest context conotaţii de „ideal de înţelepciune”, „spiritualitate
supremă”, „ascensiune spirituală” etc. Pe de altă parte, icoana, în calitate
de constituent al construcţiei candela ştersei de-argint icoane a
lui Apollo, trimite, graţie determinativului de-argint, la un alt simbol ce
face parte din apanajul figurii mitologice a lui Apollo şi anume la arcul
de argint (Apollo este recunoscut în tradiţia antică drept zeul cu arc de
argint). Simbolistica arcului de argint vine s­o complinească pe cea a
lui Apollo, deoarece „domeniul simbolic al arcului se întinde de la actul
creator la căutarea perfecţiunii”, iar trasul cu arcul este şi „exerciţiu spiritual”
[7, 132]. În general, „trasul cu arcul rezumă exemplar structura
ordinii ternare, atât prin elementele ei componente – arc, coardă, săgeată
–, cât şi prin fazele manifestării ei: încordare, destindere, aruncare”
[ibidem]. În acest sens, „săgeata” este elementul de maximă relevanţă,
întrucât este „străfulgerare de lumină care risipeşte tenebrele
ignoranţei: este aşadar un simbol al cunoaşterii” [idem, 133]. În aceeaşi
ordine de idei, se afirmă că „atingerea Ţintei, care este Perfecţiunea
spirituală, unirea cu Divinul, presupune traversarea de către săgeată a
unor tenebre care sunt defectele, imperfecţiunile individului” [ibidem].
În concluzie, am putea afirma că prin icoana de argint a lui Apollo se înţelege
şi „arcul de argint” cu întreaga sa simbolistică. În subsidiar, e cazul
să ne întrebăm de ce „icoana de argint a lui Apollo” (arcul) primeşte
calificativul ştearsă. Răspunsul, credem, se află în simbolistica metalului
– argintul. Deşi în tradiţia modernă Apollo „e un zeu solar, un zeu al
luminii ale cărui atribute, arcul şi săgeţile, pot fi comparate cu soarele
şi razele lui, la origine zeul e înrudit mai degrabă cu simbolismul lunar”
[idem, 118]. Simbolismul selenar al lui Apollo, relevat prin strălucirea în
noapte a arcului de argint, semnifică nu doar pata de lumină, relieful
luminos al cunoaşterii pe fundalul tenebrelor ignoranţei, ci şi loialitatea
faţă de ideal. Icoana de argint a lui Apollo conotează „loialitate faţă
de ideal”, „luciditate a conştiinţei” etc., iar determinativul suplimentar