timp fără patrie - Limba Romana

Confesiuni 139
Arbuz!”. „Am crezut că glumeşte, dar când m­am demobilizat, după
trei ani, aveam un paşaport nou şi în toate actele eram Nicolai Arbuz!
Când am revenit acasă, un timp satul a râs de mine, da pe urmă s­au
deprins. Iată aşa am ajuns să fiu Colea Arbuz!”. Ha­ha­ha, râd isteric,
omul de la volan şi călăuza sa… Pe motivul furtului de identitate scriitorul
francez de origine rusă, Andrei Makine, a construit un roman regal
Muzica unei vieţi. Mă gândeam, uitându­mă la Colea Arbuz, adică la
cetăţeanul român Nicolae Harbuz, oare cum ar fi reacţionat dacă i­aş
fi povestit subiectul…
Despre curajul de a fi vertical!
Peste noapte Liceul român­francez „Gheorghe Asachi” şi­a schimbat
titulatura. Întorşi din vacanţă , liceenii s­au pomenit că învaţă deja
la un alt liceu, moldo­francez. Simplu, nu putea să se întâmple acest
lucru fără acordul conducerii instituţiei respective. În sfârşit, unul dintre
părinţi a avut curajul să spună adevărul, mărturisindu­mi că în doar
câteva zile liceul urmează să fie supus atestării. Astfel că, fiind chemat
la minister, dl director a fost condiţionat: sau schimbă titulatura sau…
s­ar putea chiar să fie nevoit să plece… şi… mai departe subiectul s­a
derulat precum e obiceiul la moldoveni! Curajul nu e pentru fiecare…
Amintirea
De fiecare dată, la 9 mai, mama îşi aminteşte despre ziua când a
murit Stalin! În clasă, la lecţia de limba rusă, a venit profesoara, care
nu era altcineva decât soţia şefului pichetului de grăniceri din satul Şerbaca,
aşezat chiar pe malul Prutului, la hotar cu ţara. Mama spune că
învăţătoarea şi­a pus coatele pe masă şi a început să plângă în hohote,
ordonându­le şi copiilor să plângă, că a murit „cel care a adus fericirea”.
Mama zice că ea nu putea să plângă, pentru că era deja în clasa
a şaptea, avea 15 ani, şi a văzut cum tare mulţi oameni gospodari şi
rude de­ale lor au fost „ridicate” şi nimeni nu ştia nimic despre cei duşi
într­o noapte în Siberia. Dar pentru că toţi plângeau, mama zice că ea
a plâns gândindu­se la fiica lui Stalin, Svetlana! „Mă gândeam cum o
să trăiască fata asta dacă tatăl ei a făcut atâta rău oamenilor de la noi
din sat… atunci lumea te judeca după fapte şi era greu să suporţi judecata
oamenilor dacă erai tu un om simţit, era ruşine”…