timp fără patrie - Limba Romana

164
Vitalie ZAGAEVSCHI
CUMPĂTAT LA
VORBĂ ŞI LA FAPTE
Cinstind vârsta venerabilă,
septuagenară, a profesorului universitar
doctor Mihail Purice, aş
dori să reînvii în memorie anii de
studenţie, când am fost alături.
În anul 1958, la examenele
de admitere, printre noianul de
concurenţi, majoritatea absolută
tineri­tinerei, erau patru băieţi
îmbrăcaţi în uniforme moschiceşti:
Timotei Melnic de la Flota
militară­maritimă, Leonid Bâcu şi
Anatol Codru din trupele terestre,
iar Mihail Purice – de la Flota aeriană.
Mihail Purice era cel mai
înalt dintre toţi, avea părul negru
ca pana corbului, ochii blânzi sau
poate obosiţi, sau poate retraşi şi
molcomiţi în orbite de modestia
unui om care în trei ani de străinătate
n­a vorbit dulcea limbă de
acasă şi acum se încumeta să
concureze, tocmai la Facultatea
de Litere, cu aceşti tineri veniţi
chiar de pe băncile şcolii. Avea
o ţinută sobră. Stătea între noi în
poziţie de drepţi, de parcă făcea
de planton. Vorbea puţin şi doar
zâmbea, ascultându­i pe alţii. Era
încă dominat de ideea serviciului
militar rigid, de viaţa de cazarmă.
Limba Română
Este puţin probabil că îşi făcea
griji prea mari pentru rezultatele
examenelor. Le­a trecut foarte
bine, fiind înscris printre cei 25 de
studenţi la secţia limba şi literatura
română („moldovenească”)
a Facultăţii de Istorie şi Filologie.
Anterior, Mihail Purice învăţase la
Colegiul de Cultură din Soroca.
Până la armată lucrase la ţară în
domeniul culturii.
Retras din fire, străin de alte
pasiuni, asiduu, în timpul liber de
obligaţiunile de serviciu el îşi găsea
în cărţi zăbavă, dar şi surse
de cunoaştere şi de înţelepciune,
pe care a mizat şi care i­au fost
de folos mai departe în viaţă.
Pasiunea pentru lectură, îndemnul
permanent de a munci, de
a cerceta şi a cunoaşte l­au plasat
şi l­au menţinut printre cei mai laborioşi,
cei mai buni studenţi de la
facultate. Parcă­l văd aievea în sălile
de lectură ale Universităţii sau
ale bibliotecilor orăşeneşti Alecu
Russo sau B. P. Hasdeu cu multe
cărţi în faţă. Sau venind la cămin
cu cărţi rare de la Fondul de Aur
al bibliotecii universitare. Sau cu o
plasă plină de cărţi, procurate la librăria
Drujba de pe strada Puşkin,
cărţi editate în România, care erau
de mare trebuinţă.
Am locuit în aceeaşi odaie
de cămin cu Vladimir Zagaevschi,
fratele meu, cu Timotei Melnic,
cu Mihail Dolgan şi cu Mihail
Purice. Ne mergea vestea de
studenţi ordonaţi, liniştiţi, munci-