timp fără patrie - Limba Romana

186
Limba Română
lor liturgice cu caractere latine în locul celor slavone. Acest eveniment e
unul dintre cele mai importante în viaţa bisericii contemporane.”
„Biserica ortodoxă românească a fost o expresie a necesităţilor
religioase, morale şi naţionale ale poporului român, ea a creat, păstrat
şi cultivat o limbă care aparţine întregii naţiuni...”
1894
(În Gavriil Bănulescu-Bodoni, exarh moldo-valah şi mitropolit
al Chişinăului (la pag. 21), apărută la Chişinău, în 1894.)
Cărturarul rus, care ulterior va deveni candidat la scaunul de patriarh
al Rusiei, era pe atunci profesor la Seminarul teologic din Chişinău.
Pentru ediţiile Bibliei tipărite la Sankt Petersburg în 1819 menţionează:
„Mitropolit sovetoval Peterburgskomu komitetu izbrat’ orighinalom dlea
izdania Biblii na moldavskom iazâke iazâk exempleara transilvanskogo
izdania” (p. 356). Biblia a fost corectată de arhimandritul Varlaam
din Iaşi, care cunoştea bine limbile greacă şi română („греческий и
волоский языки”, pag. 359).
Traducerea Bibliei „moldoveneşti” – scrie cneazul A. Goliţân
– e o compilaţie între ediţiile Bibliei de la Bucureşti, editată în Muntenia
în 1688, şi cea de la Blaj, editată în Transilvania în 1795 (pag.
362), cu rectificarea unor greşeli gramaticale. Limba acestei traduceri
e „moldo­valahă” („на молдо­валахскомъ языке”) (p. 363) şi „e
destinată popoarelor ce locuiesc în Basarabia, Moldova şi Valahia”
(p. 363).
George Coşbuc (1866-1918):
„Să fim români cu sufletul nu cu vorba, să iubim ce­i al nostru şi
să­l păstrăm ca ochii din cap.”
circa 1900
(Din Manuscrise, mapa VII, Biblioteca Academiei Române.)
Un îndemn valabil şi pentru basarabeni: suntem cine suntem cât
timp vorbim limba română a lui Eminescu, Blaga, Coşbuc, Vieru.
Pavel Kruşevan, şovin rus, născut în Basarabia (1860-1914):
„Limba română şi scrisul românesc puţin câte puţin încep să se
afirme în Moldova şi Valahia în a doua jumătate a sec. al XVI­lea,
extinzându­se de la vest spre est şi înlăturând limba şi scrisul slavonesc.”
(„Румынский языкъ и писменностъ начинаютъ мало­по­малу
возникать въ Молдавiи и Валахии со второй половины XVI века,