Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
56<br />
IRIŞII ŞI IRISURILE<br />
Microeseul de faţă vine ca<br />
o dovadă vie, concretă şi instructivă<br />
a necesităţii de a se acorda<br />
maximă atenţie formelor de plural<br />
ale cuvintelor. Sar părea că<br />
problema pluralelor nu există ori<br />
că ea, chiar existând, nu reclamă<br />
eforturi intelectuale pentru<br />
o rezolvare uşoară şi, neapărat,<br />
corectă. Revenim pe o clipă la<br />
substantivul termen, care, nefiind<br />
monovalent, are două forme de<br />
plural: folosit cu sensul de cuvânt<br />
ori expresie (termen lingvistic,<br />
literar, matematic etc.), el are<br />
pluralul termeni, iar întrebuinţat<br />
cu sensul de dată ori interval de<br />
<strong>timp</strong>, face pluralul termene.<br />
În mod similar se formează<br />
pluralul, de fapt – pluralele, în<br />
cazul substantivului iris. De data<br />
aceasta cuvântul nu aparţine<br />
unuia şi aceluiaşi gen, ca timbru,<br />
care e neutru şi are două forme<br />
de plural: timbre şi timbruri. Irisul<br />
este substantiv masculin în cazul<br />
în care denumeşte planta erbacee<br />
perenă, cu frunze lungi şi<br />
înguste, cu flori violete, albe sau<br />
galbene, numită şi stânjenel, dar<br />
este şi substantiv neutru în cazul<br />
în care semnifică membrana circulară,<br />
colorată a ochiului, situată<br />
înaintea cristalinului, în mijlocul<br />
căreia se găseşte pupila. Folosit<br />
cu prima accepţie, substantivul în<br />
discuţie are pluralul irişi (= stânje-<br />
<strong>Limba</strong> Română<br />
nei), în cea dea doua („membrană<br />
a ochiului”) acelaşi substantiv<br />
iris are forma de plural irisuri.<br />
Adevărurile scoase în evidenţă<br />
aici sunt lesne verificabile<br />
la consultarea atentă a Dicţionarului<br />
explicativ al limbii române,<br />
a Dicţionarului ortografic,<br />
ortoepic şi morfologic al limbii<br />
române şi a altor surse lexicografice<br />
de încredere.<br />
Dar... care să fie importanţa<br />
practică a conştientizării celor<br />
două forme de plural puse în discuţie<br />
aici?<br />
Cităm un vers de Otilia Cazimir<br />
– „Vezi lungi terase suspendate,<br />
cu irişi de argint aprinşi” şi,<br />
imediat după aceşti irişistânjenei,<br />
cităm o afirmaţie „descoperită”<br />
recent întrun studiu criticoliterar<br />
– „...În alte <strong>timp</strong>uri minţi,<br />
mâini şi vorbe... smulgeau irişii<br />
sfinţilor din frescele sfintelor mănăstiri<br />
bucovinene...”. Se vede<br />
limpede că autorul studiului a<br />
confundat irisurile din ochii sfinţilor<br />
pictaţi în fresce cu... irişii care<br />
semnifică admirabilele flori.<br />
Şi ce ne rămâne, în finalul<br />
microeseului, decât să accentuăm<br />
încă o dată că problema pluralelor<br />
multor cuvinte nu e una<br />
simplă şi lesne rezolvabilă, ci necesită<br />
atenţie maximă şi instruire<br />
temeinică, pentru a nu nimeri, şi<br />
noi, în situaţia puţin spus jenantă<br />
a autorului care, <strong>fără</strong> săşi dea<br />
seama, vorbeşte de... stânjeneii<br />
sfinţilor?
Change language