timp fără patrie - Limba Romana

16
construit”. Vladimir Streinu observa
că Lucian Blaga a debutat cu
„poemul tipografic” (expresia e a
lui Mallarmé), citând Gorunul:
Gorunule din margine
de codru,
De ce mă-nvinge
Cu aripi moi atâta pace
Când zac în umbra ta
Şi mă desmierzi cu
frunza-ţi jucăuşă...
O, cine ştie? – Poate că
Din trunchiul tău îmi vor
ciopli
Nu peste mult sicriul, –
Şi liniştea
Ce voi gusta-o între
scândurile lui,
O simt pe semne de acum:
O simt cum frunza ta
mi-o picură în suflet –
Şi mut
Limba Română
Ascult cum creşte-n
trupul tău sicriu,
Sicriul meu
Cu fiecare clipă care trece,
Gorunule din margine
de codru...
E o tehnică a dezarticulării
versului, frecventă la postmodernişti,
care poate finaliza cu „dispariţia
lui în proză, de care îl deosebeşte
numai capriciul punerii
în pagină” (Vladimir Streinu, Versificarea
modernă, Bucureşti,
1966, p. 244).
Proza spaţiată, discursul
filozofico­poetic, care nu­i deloc
străin eseismului, vorbesc
însă despre un logocentrism
şi nu de un logomarginalism,
acesta din urmă fiind apanajul
poeziei lui Bacovia.