timp fără patrie - Limba Romana

Adevărul despre noi 173
Antonio Bonfini (1434-1503), Italia:
„Căci românii se trag din romani, ceea ce mărturiseşte până în
vremea de acum limba lor... Sub valuri de barbari, ei totuşi mai exală
limba română şi, ca să nu o părăsească nicidecum, se împotrivesc cu
atâta îndârjire, încât îi vezi că luptă nu atât pentru păstrarea neatinsă
a vieţii, cât a limbii.”
1486-1495
(În Călători străini despre ţările române, Bucureşti, 1965, v. I,
p. 482­483.)
Antonio Bonfini, umanist italian, contemporanul lui Ştefan cel Mare,
a fost secretar la curtea regelui Matei Corvin al Ungariei. Spusele de mai
sus se referă la valahii lui Ştefan cel Mare. Despre Transilvania spune că
„este încinsă de cele două Valahii: adică, Ţara Românească şi Moldova”.
Francesco della Valle din Padova (?-1545), Italia:
„...Limba lor e puţin deosebită de limba noastră italiană, ei îşi zic
în limba lor români, spunând că au venit din vremuri străvechi de la
Roma, pentru a se aşeza în această ţară; şi când vreunul întreabă
dacă ştie careva să vorbească în limba lor valahă, ei spun în felul acesta:
„Ştii româneşte?” (în textul italian: „Sti Rominesti?” – n.n.), din cauză
că limba lor s­a stricat.”
1534
(În Călători străini despre ţările române, Bucureşti, 1961, v. I, p. 322.)
În lucrările sale, călătorul italian face mai multe referinţe la ţările
române, inclusiv la Moldova lui Petru Rareş. Tot el numeşte Moldova –
Valahia de Sus (Valahia superiore) spre deosebire de Valahia propriuzisă,
căreia îi zice Valahia de Jos (Valahia inferiore).
Nicolaus Olahus (1493-1568), Ungaria:
„Graiul lor (al locuitorilor Moldovei – n.n.) şi al celorlalţi români a
fost odinioară cel roman ca fiind colonii ale romanilor. În vremea noastră
se deosebeşte foarte mult de el, măcar că multe cuvinte de ale lor
pot fi înţelese de latini.”
1536-1537
(În Călători străini despre ţările române, Bucureşti, 1965, v. V,
p. 488. „Despre Moldova”.)
Nicolaus Olahus a fost secretar al regelui Ludovic al II­lea al Un-