You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
Arte plastice 225<br />
nismul, trivialitatea, obscenitatea<br />
etică...<br />
A produs dea lungul deceniilor<br />
şi câteva compoziţii tematice<br />
de dimensiuni mai mari:<br />
Decretul despre pământ (1970),<br />
Malanca – teatru popular (1973),<br />
Tragedia din Drăgăneşti (1974<br />
1975), Bucuria muncii (1975),<br />
Balada „Mioriţa” (1977), Călătorie<br />
în basm (1981), Cântecul toamnei<br />
(1984) ş.a. care reconfirmă,<br />
dincolo de efortul – deloc convingător,<br />
cei drept – de a se înscrie<br />
în tipicul specific picturii de<br />
gen, sensibilitatea artistei pentru<br />
picturalitate, finalmente, pentru<br />
pictura pură. Atitudinea ei nu<br />
este diferită atunci când pictează<br />
nişte flori efemere sau un basm.<br />
Orice pretext este bun pentru<br />
experienţe cromatice. „Problema<br />
creării unor valori coloristice<br />
ca exponent ideologic şi estetic<br />
al operei de artă o preocupă pe<br />
Elena Bontea încă de la sfârşitul<br />
anilor ’60”, observă cu fineţe criticul<br />
Gheorghe Mardare, în textul<br />
pentru catalogul expoziţiei personale<br />
a artistei, în anul 1985.<br />
Creaţia ei nu pare a avea<br />
un început; analizată retrospectiv,<br />
nu se pot intui reculuri sau indecizii,<br />
bâlbe sau compromisuri.<br />
Pictura Elenei Bontea convinge<br />
prin stilul său împlinit încă din anii<br />
în care se vorbea intens despre<br />
existenţa, la Chişinău, a unei<br />
„scoli moldoveneşti de pictură”,<br />
alături de Ada Zevin, Valentina<br />
RusuCiobanu, Ludmila Ţoncev,<br />
Inessa Ţâpin, Sergiu Galben, Dimităr<br />
Peicev, Sergiu Cuciuc ş.a.<br />
O generaţie foarte compactă,<br />
inventivă, temerară în preferinţa<br />
sa pentru „autoritatea” absolută a<br />
cromaticii.<br />
Pictura Elenei Bontea nu<br />
intenţionează să perturbe câtuşi<br />
de puţin percepţia şi habitudinile<br />
ochiului contemporan, nul agasează<br />
şi nici nul şochează în nici<br />
un fel, asta face act de prezenţă,<br />
matură, în măsura în care receptorul<br />
este întro concordanţă dorită<br />
cu ea. Prin urmare, îşi aşteaptă,<br />
mereu sfioasă şi cumsecade,<br />
spectatorul. Este chiar „proiecţia”<br />
materializată (ca o „hartă psihologică”?)<br />
– transformată în imagine<br />
recognoscibilă – a unui artist împătimit<br />
de vibraţia coloristică, armonie,<br />
echilibru, de texturi plastice.<br />
Dacă ar fi să caracterizez<br />
întreaga operă a Elenei Bontea,<br />
printrun minimum de cuvinte,<br />
aş spune frust: „extaz latent”.
Change language