timp fără patrie - Limba Romana

148
lecat pre cal. Şi atunce au dzis
Ştefan Vodă: „Sărace Purece,
de-oi scăpa eu şi tu, atunce ţi-i
schimba numeli din Purece în
Movilă”. Şi au dat Dumnedzeu şi
au scăpat amândoi. Şi l-au făcut
boier, armaş mare, pre Purece.
Şi dintru acel Pureci aprodul s-au
tras neamul Movileştilor, de au
agiunsu de au fost şi domni dintre
acel neam”, iar din încrengătura
Purice au ajuns şi decani, şi
profesori universitari.
Într­o notă de subsol la poemul
istoric Dumbrava Roşie, Vasile
Alecsandri aduce versul Maghiari
schimbaţi în epuri (= au dat
bir cu fugiţii – n.n. Vl.Z.), şi-un Purice-n
Movilă, pe care îl comentează
în felul următor: Numele
Puriceştilor au fost schimbat în
Movileşti pe câmpul luptei de la
Scheie, luptă în care Hroiot, şeful
armatei ungureşti, au fost descăpăţinat
de Purice Aprodul.
Constantin Negruzzi în poemul
Aprodul Purice aduce precizări
importante, printre care se
numără şi felul cum a fost răsplătit
Aprodul Purice de către Ştefan
Vodă pentru vitejie în luptă:
Iar fiind că tu ieri calul mi l-ai
fost dat împrumut,
Îţi dau cinci moşii cu sate în
a Sorocii ţinut [...].
Printre aceste sate a fost, desigur,
în primul rând satul Dărcăuţi
sau Şolcani, apoi o fi fiind, bănuim,
satele Visoca, Cotova, Bădiceni,
Teleşeuca, din împrejurimi.
Limba Română
Sărbătoritul nostru vine din
Câmpia Sorocii, fiind născut la
20 octombrie 1936 în comuna
Dărcăuţi, jud. Soroca, în familia
lui Petru şi a Dariei Purice, ţărani
răzeşi, buni gospodari, oameni
cu alese calităţi de cumsecădenie
(Surcica nu sare departe de
trunchi), cu atitudine respectuoasă
faţă de lumina cărţii.
Spiţă din neamul acelui Purice­Movilă,
aprodul, care, pentru
fapte vitejeşti în lupte, devine boier,
armaş mare, iar urmaşi de­ai
lui, Movileştii, au fost şi domnitori,
stră­strănepotul lui, Mihail
Purice, a mers pe calea cărţii,
devenind doctor în ştiinţe, profesor
universitar, ocupând şi posturi
administrative de prodecan
şi decan. Dar până a ajunge aici,
a trebuit să cunoască şi să treacă
prin toate vicisitudinile anilor
’40: ocuparea Basarabiei de către
ruşi (1940), războiul al 2­lea
mondial (1941­1945), epidemia
de tifos exantematic (1945), seceta
necruţătoare şi foametea
organizată (1946­1947), deportările
în Siberii de gheaţă (1949),
colectivizarea forţată şi desproprietărirea
ţăranilor.
Nici anii de şcoală nu au
fost prea fericiţi, inclusiv cei petrecuţi
la Colegiul de Cultură din
Soroca: literatură fără clasici,
numai cu fabulele lui Donici, Stamati
şi cu Istoria vieţii mele de
Toader Vârnav... Limbă fără alfabetul
firesc (chiriliţa cu semnul