timp fără patrie - Limba Romana

Toponimie şi istorie 199
în raioane. În 1998 s­a revenit la judeţe, dar numai până în 2003, când
s­a trecut din nou la organizarea administrativ­teritorială pe raioane.
Populaţia. Poziţia geografică şi condiţiile naturale favorabile, cu
pământuri cultivabile şi păşuni mănoase, cu râuri, lacuri şi bălţi bogate
în peşte, cu crânguri şi păduri nu prea întinse, au asigurat în această
zonă o viaţă sedentară şi activitate umană variată din cele mai vechi
timpuri.
Geto­dacii carpi au populat aceste meleaguri, le­au apărat şi au
făcut ca neamul lor să rămână în istorie până în era noastră. Alături
de ei, în vestitele colonii, au locuit grecii antici, apoi, în oraşele şi castrele
nord­pontice şi dunărene, s­au aşezat legiunile romane, cu mulţimea
de administratori, negustori, meseriaşi. Şi băştinaşii, şi cei veniţi
de peste mări şi ţări au convieţuit timp îndelungat, întreţinând strânse
legături comerciale, economice şi culturale. Drept dovadă sunt documentele
vremii şi vestigiile arheologice.
Triburile nomade, care s­au revărsat dinspre est, nu s­au reţinut
prea mult prin aceste locuri, urmându­şi calea lor mai departe, spre
apus. Doar cumanii, în sec. al XI­lea, într­un număr redus, au rămas
aici, prin locurile de stepă, asimilaţi ulterior de băştinaşi. Ceilalţi, în
marea lor majoritate, s­au strecurat prin Câmpia Dunării şi au ajuns
până în Balcani şi în Câmpia Panoniei, unde au avut acelaşi destin.
De pe urma cumanilor, în spaţiul pruto­nistrean ne­au rămas numele
unor râuri şi lacuri: Cahul, Ialpug, Covurlui, Călmăţui, Ciuhur, Ciuluc
ş.a. Acestea ni s­au transmis peste veacuri prin generaţiile străbunilor
noştri români, prezenţi ca populaţie autohtonă permanentă în toate
timpurile de după romanizarea geto­dacilor.
Numele de localităţi cu aspect turanic − Baimaclia, Baurci, Ciobalaccia,
Tartaul, Taraclia ş.a. − sunt de dată mai recentă şi aparţin ca
formaţiuni onimice tătarilor nohaici. Aceştia, năvălind de peste Nistru,
au populat stepele Bugeacului timp de aproape trei secole (XVI­XVIII).
Dar şi în timpul dominaţiei turco­tătare populaţia băştinaşă a rezistat
presiunilor şi oprimării străine, menţinându­se în istorie.
După 1812, printr­un ukaz ţarist, pământurile libere au fost date
spre locuire bejenarilor sud­dunăreni (bulgari, găgăuzi) şi coloniştilor
germani, precum şi ţăranilor ruşi şi ucraineni aduşi din guberniile Rusiei.
De pe atunci îşi trag originea multe sate cu populaţie alogenă.
Dispunem de informaţii incomplete şi imprecise asupra populaţiei
localităţilor fostului judeţ Cahul. Pentru satul Frumoasa, ulterior oraşul
Cahul, datele informative se reduc la următoarele: 1771 − 95 gospodării,
1774 – 115 gospodării, 1819 – 1500 locuitori, 1845 – 3070 loc.,