timp fără patrie - Limba Romana

Cum vorbim, cum scriem 57
CE NU E LIMPEDE?
Citim într­o nuveletă, de altfel
în adevăr incitantă: „Clar lucru –
poate ajunge şi la mintea­mintiuţa
unui fluture! – iată­iată, din găoace
apărea­vor la lumina zilei puişorii de
pasăre”, şi ne vedem puşi în situaţia
de a polemiza cu autorul, care e un
scriitor talentat şi cunoscător subtil
al limbii noastre: de ce aşternem pe
hârtie împerecheri de cuvinte care
transpun în româneşte într­un mod
prea puţin inspirat expresii ruseşti,
ca faimosul „Ясное дело”?
Convingerea noastră e că primele
două cuvinte din citatul transcris
aici sunt o calchiere directă şi
necugetată a expresiei ruseşti atât
de frecvente şi atât de des redate,
la noi, prin îmbinarea de cuvinte
„clar lucru”.
În scopul de a ne justifica
opinia, am consultat diverse surse
lexicografice. Ce să însemne
„românescul” „clar lucru”, în afară
de traducere literală a rusescului
„Ясное дело”?
Şi iată ce am constatat. Chiar
şi învechitul, între timp, Dicţionar
rus-moldovenesc din 1973 recomandă
– pentru expresia rusească
„понятное (или ясное) дело” –
patru echivalente româneşti: „se
înţelege, bineînţeles, fireşte, e
clar” (pag. 167).
Ceva mai târziu, în 1986, autorii
Dicţionarului rus-moldovenesc
traduc expresia rusească la
care ne referim prin „(e) lucru clar,
e limpede” (p. 340).
Nu înţelegem de ce verbul e a
fost pus, aici, între paranteze. Însă,
chiar „băgat” între acestea, verbul
este absolut necesar pentru redarea
justă a sensului comunicării:
după înşirarea argumentelor în favoarea
unei acţiuni ori a unui fapt,
expresia care adevereşte înţelegerea
profundă a enunţului sună simplu
şi îmbărbătător: „E clar!” (poate
şi „E lucru clar!”). Deci, în primul
rând e necesară prezenţa verbului.
Bine, bine, ar putea riposta
vreun cititor al microeseului nostru,
dar dicţionarele pomenite recomandă
şi echivalentele fireşte şi bineînţeles!
La care răspundem că şi în
atare cazuri verbul se lasă uşor presupus:
e firesc şi e înţeles (bine)!
Altfel zis, expresia rusească
„Ясное дело” cu nuanţă afirmativă
/ confirmativă are o subliniată
valoare / semnificaţie predicativă,
asemeni adverbului „ясно”, pe care
trei cunoscuţi lexicografi ruşi şi români
îl traduc prin „e limpede, e
clar; e evident” (Gheorghe Bolocan,
Tatiana Voronţova, Elena Şodolescu­Silvestru,
Dicţionar rus-român,
Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1985, pag. 1700).
Tocmai de aceea îmbinarea
de cuvinte „Ясное дело”, când nu
are semnificaţie pur constatativă
(= un lucru clar, o chestiune simplă
etc.), ci una afirmativă / confirmativă,
se traduce în româneşte cu
concursul verbului a fi, adică e lucru
clar, este evident, e firesc / limpede
etc. sau prin echivalente ale
acestora: fireşte (= e firesc) sau
bineînţeles (se înţelege bine)!