timp fără patrie - Limba Romana

120
Limba Română
Grigore CHIPER
„O PAROLĂ PENTRU
UN NAUFRAGIAT”
Somnul, visul, trezirea, luna,
precum şi ora, ceasul târziu, timpul
înglobator şi devorator, dar şi casa
Vrăjitoarei, marele căuş, câinii tânguitori,
pasărea ruginie şi multe alte
„indescifrabile semne” constituie unele
dintre obiectele de referinţă în lirica
lui Andrei Burac.
Un avertisment obligatoriu pentru
cititor este legat de faptul că are
în faţă un volum relativ mare de versuri, însă compus din texte mici,
închegate din câteva sintagme oarecum autonome, valorificând cuvintele­cheie,
ca cele cu care mi­am început expozeul. Fabula, atât cât
apare, e redată poantilist, între aceleaşi repere simbolice. Primul şi cel
mai evident specific al acestei poezii decurge din economia drastică
a mijloacelor de expresie. Scriitura secretă, sugestia şi metafora sunt
pietrele de temelie pe care am aşteptat să apară edificiul. Dar autorul
urmăreşte nu durarea unui templu măreţ, la care tuşele prozopoematice
contribuie cel mai adesea, ci plasarea doar a dalelor, amestecarea
pieselor de puzzle, împrăştiate ca mărgelele dintr­un şirag.
Versurile lui Andrei Burac, adunate în volumul Există ore, apărut în
2006 la Editura Cartea Moldovei, Chişinău, sunt însoţite de introducerea lui Grigore
Chiper, care trasează coordonatele esenţiale ale receptării poeziei autorului.
Noul volum confirmă şi opinia cunoscutului poet român Gheorghe Tomozei,
care spunea cu referinţă la creaţia confratelui său basarabean: „Andrei Burac
e un cerebral, versurile sale se organizează cu lentoare în jurul unui sâmbure
ideatic şi, cu aparenţa unui fabulist ce începe prin a deconspira morala, poetul
se învăluie în mister. Stenic (indecizia opţiunilor sale e doar aparentă), Burac
rosteşte cu simplitate adevăruri existenţiale de maximă gravitate păstrând pe
chip (vers) o penumbră de îngândurare şi pătimire”.