timp fără patrie - Limba Romana

Mihail Purice – 70 159
cu dreptate. Tata a fost pentru
mine un exemplu de perseverenţă
în muncă. În viaţa lui n­a folosit
cuvinte indecente şi ne­a cerut şi
nouă să vorbim frumos, sau cum
îi plăcea lui să spună, să nu „dezgrăim”.
Un adevărat îndrumător
pentru mine a fost profesorul de
limbă şi literatură română Isac
Komarov de la Şcoala de cultură
din Soroca. Nu mai ţin minte în ce
mod, prin ce procedee didactice,
dar ne­a deprins să citim mult, să
cugetăm asupra problemelor de
limbă sau literatură.
Primul contact cu profesori
universitari (în imaginaţia mea,
ei trebuiau să fie cu barbă, asemenea
lui Marx sau Darwin), l­am
avut la examenele de admitere
(anul 1958). Nici unul dintre ei nu
avea... barbă. Mă refer la bunii
mei dascăli – Nicolae Corlăteanu
şi Vitalie Marin. Diferiţi ca vârstă,
ambii erau simpatici, înţelepţi, inteligenţi,
cumpătaţi şi deosebit de
binevoitori. Prezenţa lor, atunci la
admitere, dar şi mai târziu, când
am devenit colegi, inspira mult
respect. O influenţă aparte asupra
noastră a avut­o tânărul şi energicul
profesor Anatol Ciobanu. Nea
cucerit prin faptul că, deşi de­o
vârstă cu noi (încă recuperam anii
pierduţi cu serviciul militar), era
mult mai avansat la carte. De la
Domnia sa am învăţat să fim perseverenţi
la studii, să nu pierdem
timpul în zadar (prelegerile şi le
Septembrie 1996. Împreună
cu soţia Tamara Purice, lector superior
la U.S.M.
începea îndată de cum intra în auditoriu,
de la uşă), să fim activi la
seminare şi la cercurile ştiinţifice.
La izvoarele limbii noastre, graiurile
populare, ne­a adus profesoara
Faina Cojuhari, bună ca pâinea
cea caldă, respectuoasă faţă de
omul simplu, de la ţară. Cel mai
exigent dascăl pentru mine e Măria
sa Studentul. El este cel care
apreciază calitatea prelegerilor
sau a seminarelor.
– V-a preocupat în mod
constant relaţia alolingvi –
limba română. În legătură cu
aceasta vă întreb: în Republica
Moldova există condiţii
(manuale, dicţionare, cresto-