timp fără patrie - Limba Romana

188
Limba Română
ти” (Moscova, 1913), „Гавриил Бэнулеску, екзархъ Молдовлахийский
и митрополит Кишиневский” (1894) ş.a., Leonid (Lev Aristilovici) Kasso,
ministrul Instrucţiunii Publice al Rusiei ţariste, vorbeşte despre locuitorii
Moldovei şi Valahiei ca fiind unul şi acelaşi popor („pумынский”), despre
populaţia acestora că ar fi românească („румынскoe населениe”), despre
limba vorbită de moldoveni şi valahi că ar fi română („pумынский”), iar
despre mitropolitul Basarabiei G. Bănulescu­Bodoni menţionează a fi fost
„un apărător al naţionalităţii româneşti” etc.)
Zamfir Ralli Arbore (1848-1933):
„Românii de peste Prut se adresează românilor din regat: Vrem
să fim români! Voi nu aveţi dreptul de a nu ne asculta! Datori sunteţi să
ne ascultaţi! Nu este şi nu poate fi român acela care cu inima uşoară
jertfeşte fiinţa românească a peste două milioane de români subjugaţi!
Avangarda românilor care au stăvilit în curgere de secole puhoiul popoarelor
barbare au fost românii din Basarabia, santinela neadormită
a lumii civilizate...”
1915
(Zamfir Ralli Arbore, 1915, în lucrarea Liberarea Basarabiei.)
Scriitorul basarabean a fost întemniţat pentru activitate antirusească
în fortăreaţa Petropavlovsk. Emigrează în Elveţia (1871), apoi
se stabileşte în România (1878), unde va desfăşura o susţinută activitate
gazetărească şi scriitoricească.
Nikolai Durnovo (1876-1936), Rusia:
„...copiii unui sat de pe malul Nistrului... ieşiţi din şcoală şi scufundaţi
în lumina soarelui, se jucau şi bâlbâiau româneşte.... Unul dintre
copii ne­a dat o lecţie bună, mie şi profesorului, acest băieţaş ne­a
descoperit el nouă legi fireşti ale limbii române populare, ne­a deschis
fereastra de etnografie şi folclor...”
1915
N. Durnovo a vizitat Basarabia în anii 1910­1915, concluzionând:
„Acuma, când îmi aduc aminte de copilaşul acela, mă pun şi scriu într­a
mia oară că Basarabia trebuie să fie românească”.
Alexe Mateevici (1888-1917):
„Unii se socotesc moldoveni, alţii – cei mai puţini – români. Ei bine,