timp fără patrie - Limba Romana

Adevărul despre noi 195
să spună adevărul. Iar dacă „a spune adevărul” vi se pare o expresie
cam bombastică, atunci ţineţi­vă de ceea ce se numeşte demnitate
intelectuală. Eu, fiind departe de locurile de baştină ale străbunicilor
mei, ţin la această limbă tocmai din acest sentiment de demnitate, care
include pentru un intelectual şi datoria de a cunoaşte şi de a vorbi limba
mamei care i­a dat viaţă şi l­a crescut. Dacă bunelul şi bunica erau
basarabeni vorbitori de limbă română, dacă tatăl meu şi mama mea au
fost la fel, chiar dacă, în virtutea situaţiei lor, nu au prea avut condiţii
să se afirme în această limbă, cum puteam eu să fiu altfel? Mai mult
chiar, deşi m­am născut şi am crescut departe de Basarabia, am mers
pe urmele tatei şi mi­am luat şi eu o soţie basarabeancă de prin părţile
Sorocii, aşa încât atunci când ne retragem în căminul nostru familial
mai vorbim şi româneşte...”
1999
Serghei Kapiţa, academician al Academiei de Ştiinţe a Federaţiei
Ruse, locuieşte la Moscova. Este fiul fizicianului Piotr Kapiţa, laureat al
Premiului Nobel (1978), care s­a mândrit dintotdeauna cu descendenţa
sa românească.
Fragmentul de mai sus este preluat dintr­un interviu realizat de
Alexei Rău (reprodus de InfoHis, nr. 2, 2004).
Nicolae Corlăteanu (1915-2005):
Testament
„...Am recunoscut, în anii din urmă, că eu, fiind constrâns de regimul
sovietic, am vorbit şi am scris despre „limba moldovenească”,
deşi aveam în inimă (o ştiau mulţi dintre voi!) şi Ţara şi limba, şi istoria
întregului neam românesc. Eram, dragii mei, „supt vremi”, sub crunte
vremi, eram – mai ales filologii, copiii nedoriţi ai unei realităţi istorice
vitrege şi nu aveam voie să rostim răspicat întregul adevăr. Astăzi timpurile
s­au mai schimbat, trec anii... şi eu îmi amintesc tot mai des de
versurile mântuitoare ale lui Ienăchiţă Văcărescu:
Las vouă moştenire
Creşterea limbii româneşti
Şi-a patriei cinstire.
Le doresc învăţăceilor mei, cărora m­am străduit să le menţin
trează conştiinţa de neam şi care muncesc acum în aşezămintele ştiinţifice,
de învăţământ, de cultură, în justiţie şi în instituţiile statului,
să contribuie permanent la extinderea şi consolidarea adevărului că
limba noastră literară, limba exemplară pe care o folosim şi o vor folo-