timp fără patrie - Limba Romana

Adevărul despre noi 183
„...moldovenii, ardelenii şi muntenii alcătuiesc un popor întreg, de
acelaşi port şi aceeaşi limbă.”
„Prin pedantism şi pedantism antiromân înţelegem iarăşi cercarea
de a împărţi neamul în două limbi...”
„...pentru a scrie româneşte, nu trebuie gramatici, trebuie râvnă...”
1855
(Alecu Russo, Opere, Chişinău, 1989, pag. 66­134.)
Basarabeanul Alecu Russo, născut la Chişinău, pe atunci – „un
sat frumos, răşchirat între grădini şi copaci pe o vale a codrilor Bâcului”,
e unul dintre ideologii Unirii Moldovei şi Munteniei de la 1859. El
vorbeşte de România, români, limba română cu mult înainte de 1859,
când ideologii moldovenismului primitiv afirmă că ar fi apărut şi ar fi fost
lansate aceste noţiuni.
Alecu Russo e autorul celebrului poem Cântarea României
(publicat la 1850 în revista România viitoare ce apărea la Paris,
îngrijită de Nicolae Bălcescu), o odă excepţională pentru „ţara română”.
Constantin Negruzzi (1908-1868):
„Credem în originea limbii române şi mărturisim limbile străbune...”
1855
„De n­aş fi român, încă aş iubi limba română pentru dragostea
frăţească ce o caracterizează. În vălmăşagul războaielor, în picioarele
barbarilor, aruncată prin poziţia geografică între naţii streine începutului
şi firii ei, româna nu­şi uită mama şi surorile; se ţine lipită de latină
prin gramatică, de italiană şi spaniolă prin ziceri, de portugheză prin
pronunţare.”
1863
Născut în Moldova, cu 4 ani mai înainte ca aceasta să fie sfâşiată
în două de ruşi, Constantin Negruzzi scrie la 1838 Cum am
învăţat româneşte (şi nu „moldoveneşte”). Pentru personajele din
operele sale, scrise şi înainte de Uniunea Principatelor române din
1859, foloseşte termenul de român (Aprodul Purice, scrisă în 1837,
Pentru ce ţiganii nu sunt români, scrisă în 1839 ş.a.). În 1839 îi
scria lui G.Baruţiu: „...ca român sfătuiesc şi propovăduiesc Unirea,
fără care bine nu vom mai avea”.