timp fără patrie - Limba Romana

176
Limba Română
să o străbatem”, “pădure de temut”, din cauza tătarilor care „beau
lapte de iapă cum beau vin necredincioşii”, şi a cazacilor, dar şi din
cea „a românilor”, care populau în majoritate spaţiul dintre Prut şi
Nistru.
Martin Opitz (1597-1639), Germania:
Iar Slavii vă-nconjoară ca marea într-un cleşte...
Şi totuşi limba voastră prin timp a străbătut;
E dulce cum e mierea şi-mi place s-o ascult!
Cum Esperida este cu Galica vecină,
Italica-i cu-a voastră dintr-un izvor, Latină...
Cu nici o armă însă duşmanul n-o să poată
Să vă răpească limba, nădejdea voastră toată
Al bărbăţiei scheptru şi-a artelor menire
Ce le păstraţi în datini şi cuget cu iubire.
(Traducere de Mihai Gavril).
1624
Martin Opitz e considerat „părintele literaturii germane moderne”.
A fost invitat în 1622 din Silezia de către principele Gabriel Bethlen
– cel care intenţiona să se proclame rege al Daciei – să predea
la colegiul reformat din Alba­Iulia transilvană. Aici îi cunoaşte pe români
– e impresionat de viaţa, virtuţile, obiceiurile şi limba acestora,
pe care o învaţă cu drag, dedicându­le o carte: Zlatna sau despre
liniştea sufletului, care s­a tipărit la Strasbourg în 1624, an în care
i s­a decernat la Viena o cunună de lauri pentru poezie. Tot pentru
opera sa poetică împăratul Ferdinand al II­lea i­a acordat în 1628
titlul de nobil. A scris şi o istorie a Daciei (Dacia Antiqua), care s­a
pierdut. A murit la Danzig în 1639 de ciumă, fiind ars pe rug, împreună
cu manuscrisele sale.
Petru Bogdan Bakšić (1601-1674), Bulgaria:
„...moldovenii vorbesc Româneşte” („il Valaccho”).
(În Călători străini despre ţările române, vol. V, Bucureşti, 1973,
p. 224­225.)
Petru Bogdan Bakšić s­a născut la Chiprovaţ, aşezare catolică
din Bulgaria. A fost episcop catolic de Sofia. Despre preoţii şi călugării