timp fără patrie - Limba Romana

Adevărul despre noi 177
din Moldova spune că „nu înţeleg ceea ce citesc, deoarece citesc în
limba sârbească (slavonă) pe care nu o cunosc”. În Moldova, zice el,
„sânt sate de români sau de moldoveni”, în Cotnari „sânt 100 de case
de români sau moldoveni” ş.a.m.d.
1641
Grigore Ureche (1590-1647), cronicar din Moldova:
„Aşijderea şi limba noastră din multe limbi iaste adunată şi ne iaste
amestecat graiul nostru cu al vecinilor de primprejur, măcarcă de la
Râm ne tragem, şi cu ale lor cuvinte ni­s amestecate.”
1642-1647
(Grigore Ureche, Letopiseţul Ţării Moldovei, Chişinău, 1990,
p. 25)
În prima cronică scrisă în limba română, cronicarul moldovean
se referă la romanitatea limbii şi la descendenţa latină a poporului român.
Vasile Lupu, domn al Moldovei (1634-1653):
„Dăruim şi noi acest dar limbii româneşti, carte pre limba românească.”
1643
(Din Cuvânt împreună către toată seminţia românească, care
însoţeşte Cazania lui Varlaam, intitulată Carte românească de învăţătură
duminicile preste an.)
O altă carte, Pravila, editată de domnitorul Moldovei Vasile Lupu în
1646 la Iaşi, se intitulează Carte românească (nu „moldovenească” –
n.n.) de învăţătură de la pravilele împărăteşti şi de la alte judeţe. Să
fi editat domnitorul Moldovei cărţi „străine”?! Evident că nu, domnitorul
moldav avea conştiinţa că face un „dar” întregului neam românesc.
Ambele cărţi afirmă, prin înseşi titlurile lor, ideea unităţii poporului
român şi a limbii vorbite de românii din Moldova, Muntenia şi Transilvania.
Varlaam (1590-1657), mitropolit al Moldovei:
„Sfânta scriptură trebuie să fie scrisă pe înţelesul oamenilor...
pentru ca să înţeleagă hiecine să se înveţe şi să mărturisească minunate
lucrurile lui Dumnezeu, cu mult mai vârtos limba noastră româ-