timp fără patrie - Limba Romana

138
Limba Română
zicându­i în româneşte, crezând că nu înţelege, „te du la schezofrenicul
tău de Lucaşenco şi fă ordine!”, cetăţeanul, care în virtutea unor circumstanţe
locuieşte în Bielarusi, le­a răspuns într­o română perfectă:
„Apoi să fure vameşii de la hotarele Bielarusiei ca voi, să prade ţara în
asemenea hal, Lucaşenco ii închide pe toţi… Mare păcat, în Sâmbăta
dinaintea Învierii să bagi mâna în atâtea buzunare, cred că v­aţi pierdut
chipul moral… Vouă vă trebuie un Lucaşenco”. Vameşii au rămas cu
gura căscată… (Dacă cumva ţine cont preşedintele de sugestia mea,
trebuie să ia o maşină a Salvării, e bine să­l aşeze la volan pe prim­ministrul
nostru şi... la fiecare groapă de pe drum să­i dea un bobârnac,
da nu tare, că altfel riscă să­i spargă capul de la atâtea gropi, iar noi
ne­am obişnuit cu o imagine sănătoasă a premierului…)
Vine electorala
„Vă rog să nu scrieţi nici un cuvânt, nici de bine, nici de rău. Azi
ne­a vizitat un domn care s­a prezentat că­i de la Parlament şi ne­a
interzis să mai acordăm interviuri. Au cam încurcat­o cu sfinţirea locaşului.
Am fost martori când unele feţe bisericeşti s­au opus să fie sfinţită
Catedrala în ziua Sfintei Învieri… nu se cuvine, încă nu­s finisate
lucrările. Da „ucazul” de acolo, de la cel mai mare, o fi fost altul. Astfel
că în presă au apărut două poziţii, două ştiri – în una se afirma că se
sfinţeşte la Paşte, iar alta anunţa că de Hramul oraşului se va sfinţi
Catedrala Mitropolitană… a fost scandal şi ne­au interzis să nu mai
scoatem o vorbă… vin alegerile şi toată politica trece pe la Catedrală”,
conchide tânărul zugrav.
(„Politica trece prin sânge”, afirma Constantin Noica.)
Identitatea
Omul de la volan râde în hohote şi povesteşte cu mult haz o istorie.
Ascult şi nu prea înţeleg de ce respectivul cetăţean se amuză când,
de fapt, ceea ce povesteşte e o adevărată dramă. Cu ani în urmă,
când îi veni rândul şi fusese înrolat în rândurile armatei sovietice, a
fost repartizat să­şi facă serviciul militar pe o navă atomică, undeva pe
la Marea Nordului. După ceva timp, ofiţerul îl solicită să facă doi paşi
înainte şi… când îi pronunţă numele de familie, se împiedică. „De azi
vei fi Arbuz, m­am plictisit de Harbuz. „Ăto oşibca, vâ budete readovoi