You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
Analize şi interpretări 25<br />
Cântec de comoară, 1934; Poezii,<br />
1939) excelează prin frăgezimea<br />
impresionistă, graţia,<br />
umorul şi ingeniozitatea formală,<br />
imaginea seducătoare. Întreaga<br />
materie lirică din Nu mai plânge<br />
sau din Cântă, Greier mititel<br />
constituie produsul fanteziei, al<br />
unei aparente spontaneităţi, dar<br />
şi al unui meşteşug literar superior,<br />
caracterizat de isteţime<br />
formală, de virtuozităţi adunate<br />
în ciclul Note de drum (peisaje<br />
fugitive, rezumate de atmosferă,<br />
notaţii sumare, „creioane”<br />
limpezi) de un umor neologistic.<br />
„Printre poeţii identificaţi, ca între<br />
stâlpii cerdacurilor ţărăneşti,<br />
făcute însă de orăşeni” – formulează<br />
Vladimir Steinu în manieră<br />
călinesciană – se leagănă lungi<br />
perdele de graţie, de frăgezime<br />
şi discreţie, din dosul cărora<br />
străbate, în tonuri stinse, un glas<br />
femeiesc; şi glasul umbrit vine<br />
câteodată mai din adânc decât<br />
umbra înflorită, vine chiar din<br />
sentimentul morţii celor apropiaţi,<br />
dar netulburat, lin şi pierdut<br />
în dulcea melancolie a fragilităţii<br />
omului: ca în versurile, antologabile,<br />
din Supt Iarba Câmpului:<br />
„Întrun târziu, de dorul nimănui<br />
/ Din cartea vechemi cade<br />
câteo floare: / Suntem mereu<br />
tot mai puţini subt soare / Şi tot<br />
mai mulţi subt iarba câmpului...”.<br />
O astfel de poezie, ornamentală,<br />
plăpândă şi directă în sentimentalismul<br />
ei, graţioasă, fiindcă e<br />
puţină ca bobul de rouă sau ca<br />
lacrima, este firesc să fie primită<br />
dintro dată... 3 .<br />
Eugen Lovinescu 4 remarcă<br />
faptul că poezia Otiliei Cazimir<br />
e „graţioasă, fragedă şi minoră”,<br />
evoluând între un pastelism modernizat<br />
prin observaţie miniaturistică<br />
şi adesea umoristică în linia<br />
lui George Topârceanu. Imaginea<br />
e nouă, formulele uşoare şi laconice,<br />
sentimentalismul – patetic.<br />
Amestec de gingăşie şi anecdotic,<br />
de psihologie şi suferinţă, poezia<br />
Otiliei Cazimir îşi îndreaptă<br />
antenele spre natură, pe care o<br />
fixează în graţioase pasteluri, cu<br />
un incontestabil dar al observaţiei,<br />
situânduse între imagismul<br />
fraged al lui Demostene Botez şi<br />
aciditatea umoristică a lui George<br />
Topârceanu, trădând o capacitate<br />
reală a expresiei figurate.<br />
Rezistă şi astăzi texte precum<br />
Viziune (intertextualizare a<br />
lui Sărmanul Dionis), În livadă<br />
(ecouri din Şt. O. Iosif), În pădure<br />
(influenţe din Dimitrie Anghel),<br />
Pârâul (o parnasiană pillatiană),<br />
Amurg (un sonet antologic, uşor<br />
bacovian), Viziune de iarnă (în<br />
maniera lui Traian Demetrescu).<br />
O bijuterie rămâne poema Ninsoare,<br />
ca o „capricioasă fantezie<br />
a firii”, gen Radu Boureanu,<br />
Vis alb, în maniera lui Petică,
Change language