24.04.2013 Views

timp fără patrie - Limba Romana

timp fără patrie - Limba Romana

timp fără patrie - Limba Romana

SHOW MORE
SHOW LESS

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.

Analize şi interpretări 25<br />

Cântec de comoară, 1934; Poezii,<br />

1939) excelează prin frăgezimea<br />

impresionistă, graţia,<br />

umorul şi ingeniozitatea formală,<br />

imaginea seducătoare. Întreaga<br />

materie lirică din Nu mai plânge<br />

sau din Cântă, Greier mititel<br />

constituie produsul fanteziei, al<br />

unei aparente spontaneităţi, dar<br />

şi al unui meşteşug literar superior,<br />

caracterizat de isteţime<br />

formală, de virtuozităţi adunate<br />

în ciclul Note de drum (peisaje<br />

fugitive, rezumate de atmosferă,<br />

notaţii sumare, „creioane”<br />

limpezi) de un umor neologistic.<br />

„Printre poeţii identificaţi, ca între<br />

stâlpii cerdacurilor ţărăneşti,<br />

făcute însă de orăşeni” – formulează<br />

Vladimir Steinu în manieră<br />

călinesciană – se leagănă lungi<br />

perdele de graţie, de frăgezime<br />

şi discreţie, din dosul cărora<br />

străbate, în tonuri stinse, un glas<br />

femeiesc; şi glasul umbrit vine<br />

câteodată mai din adânc decât<br />

umbra înflorită, vine chiar din<br />

sentimentul morţii celor apropiaţi,<br />

dar netulburat, lin şi pierdut<br />

în dulcea melancolie a fragilităţii<br />

omului: ca în versurile, antologabile,<br />

din Supt Iarba Câmpului:<br />

„Într­un târziu, de dorul nimănui<br />

/ Din cartea veche­mi cade<br />

câte­o floare: / Suntem mereu<br />

tot mai puţini subt soare / Şi tot<br />

mai mulţi subt iarba câmpului...”.<br />

O astfel de poezie, ornamentală,<br />

plăpândă şi directă în sentimentalismul<br />

ei, graţioasă, fiindcă e<br />

puţină ca bobul de rouă sau ca<br />

lacrima, este firesc să fie primită<br />

dintr­o dată... 3 .<br />

Eugen Lovinescu 4 remarcă<br />

faptul că poezia Otiliei Cazimir<br />

e „graţioasă, fragedă şi minoră”,<br />

evoluând între un pastelism modernizat<br />

prin observaţie miniaturistică<br />

şi adesea umoristică în linia<br />

lui George Topârceanu. Imaginea<br />

e nouă, formulele uşoare şi laconice,<br />

sentimentalismul – patetic.<br />

Amestec de gingăşie şi anecdotic,<br />

de psihologie şi suferinţă, poezia<br />

Otiliei Cazimir îşi îndreaptă<br />

antenele spre natură, pe care o<br />

fixează în graţioase pasteluri, cu<br />

un incontestabil dar al observaţiei,<br />

situându­se între imagismul<br />

fraged al lui Demostene Botez şi<br />

aciditatea umoristică a lui George<br />

Topârceanu, trădând o capacitate<br />

reală a expresiei figurate.<br />

Rezistă şi astăzi texte precum<br />

Viziune (intertextualizare a<br />

lui Sărmanul Dionis), În livadă<br />

(ecouri din Şt. O. Iosif), În pădure<br />

(influenţe din Dimitrie Anghel),<br />

Pârâul (o parnasiană pillatiană),<br />

Amurg (un sonet antologic, uşor<br />

bacovian), Viziune de iarnă (în<br />

maniera lui Traian Demetrescu).<br />

O bijuterie rămâne poema Ninsoare,<br />

ca o „capricioasă fantezie<br />

a firii”, gen Radu Boureanu,<br />

Vis alb, în maniera lui Petică,

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!