timp fără patrie - Limba Romana

146
Vladimir ZAGAEVSCHI
VOCAŢIE ŞI DESTIN
Colegul nostru Mihail Purice,
profesor universitar, doctor
în filologie, cunoscut lingvist, dialectolog
de formaţie, iscusit şi
gospodăros administrator în post
de decan timp de peste 10 ani,
om cu alese calităţi – a atins în
acest mijloc de brumărel o vârstă
respectabilă.
Există la români o frumoasă
zicală: Toamna se numără bobocii.
Pentru colegul şi prietenul
nostru, Mihail Purice, această
toamnă are şi un sens direct (denotativ),
dar şi unul figurat (conotativ).
În sens direct, e tocmai motivul
pentru care îi şi onorăm, aici
şi acum, un remarcabil popas de
hotar în viaţă – 70 de ani. Căci a
văzut lumina zilei în secolul trecut,
în acest mijloc de anotimp
autumnal, cu soare încă blând ca
stofa de urşinic, cu cer senin de
culoare chiclăzărie, cu aer puternic
parfumat de mirozna frunzelor
ruginíi, cu frumuseţea culorilor de
toamnă, imprimate cu atâta abilitate
de către natură în frunzele
aşternute covor la poalele copacilor
din codrii şi livezile noastre,
în frunzele de pe podgoriile de
Limba Română
viţă­de­vie. Culori galbene, aurii,
arămii, bostănii, bubocíi, vizdogii,
zarzarii, morcovii, lutării, cărămizii,
ghiurghiulii, naramgii, cachii...
O adevărată simfonie a culorilor
autumnale.
Acuma stau şi mă gândesc
dacă n­aş putea intui ceva. Oare
nu de la această toamnă, în care
s­a născut, anotimp îmbrăcat în
cea mai frumoasă haină a culorilor,
vine pasiunea sărbătoritului
şi prietenului nostru de a culege
şi de a cerceta, la timpul cuvenit,
terminologia dialectală a culorilor?
Anume terminologia dialectală,
şi nu cea din limba codificată,
pentru că prima e mai bogată,
mult mai variată, mai nuanţată şi
mai interesantă din punctul de
vedere lingvistic, adică din punctul
de vedere al mijloacelor şi procedeelor
de formare a termenilor
dialectali (derivare, compunere,
epitete, comparaţii, metafore, diferite
asociaţii, împrumuturi ş.a.).
Aici din nou încerc să privesc
în urmă şi mă gândesc
dacă nu cumva această poezie,
adevărată poezie a culorilor, l­a
adus pe Mihail Purice de la intenţia
de a se pregăti ca lingvist
(nu ca literat sau chiar ca poet)
la specializarea lingvist­dialectolog,
urmând, şi la îndemnul
patriotic al preotului şi poetului
Alexei Mateevici, să strângă piatra
lucitoare, să adune comoara,
pe moşie revărsată, în adâncuri
înfundată, adică să culeagă pe