24.04.2013 Views

timp fără patrie - Limba Romana

timp fără patrie - Limba Romana

timp fără patrie - Limba Romana

SHOW MORE
SHOW LESS

Create successful ePaper yourself

Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.

Cum vorbim, cum scriem 55<br />

Ion CIOCANU<br />

TIMBRURILE<br />

Probabil, şi copiii ştiu ce e<br />

timbrul. Îl încleiem pe plic, ori<br />

de câte ori avem nevoie să expediem<br />

o scrisoare. (Alteori timbrul<br />

e imprimat pe plic în mod<br />

tipografic.)<br />

Şi nici forma de plural a<br />

acestui substantiv nu constituie<br />

o problemă: un timbru, două (şi<br />

mai multe) timbre.<br />

Că timbrul este un „imprimat<br />

de dimensiuni mici, cu diferite<br />

ilustraţii şi cu indicarea valorii<br />

lui convenţionale, emis de stat,<br />

care se lipeşte pe scrisori drept<br />

taxă poştală sau pe unele acte<br />

oficiale drept impozit”, am putut<br />

înţelege cu toţii încă în 1985,<br />

când a apărut vol. al II­lea al<br />

Dicţionarului explicativ al limbii<br />

moldoveneşti, la pagina 553<br />

a căruia ni se mai lămurea că<br />

acesta e un substantiv ambigen,<br />

în terminologia actuală – neutru,<br />

şi că are pluralul arătat ceva mai<br />

înainte.<br />

Prea bine, dar citim în revista<br />

<strong>Limba</strong> Română (2006, nr. 7­9,<br />

pag. 272): „Astfel s­au obţinut<br />

efecte sonore noi, care au generat<br />

apariţia unor timbruri muzica-<br />

le noi pentru creaţia pianistică”<br />

şi cădem pe gânduri: e corectă<br />

forma aceasta de plural – timbruri?<br />

Dacă e corectă, care să fie<br />

forma de singular a substantivului<br />

generator de – vorba ceea –<br />

bătaie de cap?<br />

Adevărul e că aceeaşi formă<br />

de singular – timbru – denumeşte<br />

nu numai imprimatul bine ştiut,<br />

dar şi „calitatea unui sunet care îl<br />

distinge de alt sunet de aceeaşi<br />

înălţime şi intensitate, dar provenit<br />

din altă sursă sonoră”. Or,<br />

în această accepţie substantivul<br />

timbru are pluralul timbruri (ibidem).<br />

Cele două accepţii ale substantivului<br />

neutru timbru sunt<br />

bine caracterizate în Dicţionarul<br />

explicativ al limbii române,<br />

informaţia de aici fiind mai amănunţită<br />

(decât în sursa citată de<br />

noi mai înainte) şi făcându­se<br />

delimitarea cuvenită între formele<br />

de plural – timbre şi timbruri<br />

(pag. 1092).<br />

În fine, substantivul neutru<br />

timbru apare cu cele două sensuri<br />

distincte şi, bineînţeles, cu<br />

respectivele forme de plural diferite<br />

în recenta lucrare lexicografică<br />

normativă – Dicţionarul<br />

ortografic, ortoepic şi morfologic<br />

al limbii române, ediţia a<br />

II­a, revăzută şi adăugită (Editura<br />

Univers Enciclopedic, Bucureşti,<br />

2005, pag. 797).

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!