Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
Cum vorbim, cum scriem 55<br />
Ion CIOCANU<br />
TIMBRURILE<br />
Probabil, şi copiii ştiu ce e<br />
timbrul. Îl încleiem pe plic, ori<br />
de câte ori avem nevoie să expediem<br />
o scrisoare. (Alteori timbrul<br />
e imprimat pe plic în mod<br />
tipografic.)<br />
Şi nici forma de plural a<br />
acestui substantiv nu constituie<br />
o problemă: un timbru, două (şi<br />
mai multe) timbre.<br />
Că timbrul este un „imprimat<br />
de dimensiuni mici, cu diferite<br />
ilustraţii şi cu indicarea valorii<br />
lui convenţionale, emis de stat,<br />
care se lipeşte pe scrisori drept<br />
taxă poştală sau pe unele acte<br />
oficiale drept impozit”, am putut<br />
înţelege cu toţii încă în 1985,<br />
când a apărut vol. al IIlea al<br />
Dicţionarului explicativ al limbii<br />
moldoveneşti, la pagina 553<br />
a căruia ni se mai lămurea că<br />
acesta e un substantiv ambigen,<br />
în terminologia actuală – neutru,<br />
şi că are pluralul arătat ceva mai<br />
înainte.<br />
Prea bine, dar citim în revista<br />
<strong>Limba</strong> Română (2006, nr. 79,<br />
pag. 272): „Astfel sau obţinut<br />
efecte sonore noi, care au generat<br />
apariţia unor timbruri muzica-<br />
le noi pentru creaţia pianistică”<br />
şi cădem pe gânduri: e corectă<br />
forma aceasta de plural – timbruri?<br />
Dacă e corectă, care să fie<br />
forma de singular a substantivului<br />
generator de – vorba ceea –<br />
bătaie de cap?<br />
Adevărul e că aceeaşi formă<br />
de singular – timbru – denumeşte<br />
nu numai imprimatul bine ştiut,<br />
dar şi „calitatea unui sunet care îl<br />
distinge de alt sunet de aceeaşi<br />
înălţime şi intensitate, dar provenit<br />
din altă sursă sonoră”. Or,<br />
în această accepţie substantivul<br />
timbru are pluralul timbruri (ibidem).<br />
Cele două accepţii ale substantivului<br />
neutru timbru sunt<br />
bine caracterizate în Dicţionarul<br />
explicativ al limbii române,<br />
informaţia de aici fiind mai amănunţită<br />
(decât în sursa citată de<br />
noi mai înainte) şi făcânduse<br />
delimitarea cuvenită între formele<br />
de plural – timbre şi timbruri<br />
(pag. 1092).<br />
În fine, substantivul neutru<br />
timbru apare cu cele două sensuri<br />
distincte şi, bineînţeles, cu<br />
respectivele forme de plural diferite<br />
în recenta lucrare lexicografică<br />
normativă – Dicţionarul<br />
ortografic, ortoepic şi morfologic<br />
al limbii române, ediţia a<br />
IIa, revăzută şi adăugită (Editura<br />
Univers Enciclopedic, Bucureşti,<br />
2005, pag. 797).