Aromânii din AlbAniA – prezervAreA pAtrimoniului lor imAteriAl

Mal’otul sau tălăganul este purtat în zilele de sărbătoare sau la ocazii
festive. Ca lungime este mai mare, fiind haina de deasupra şi are mâneci.
Este prevăzut cu nasturi (3-4) cu care se încheie până la brâu, punct de unde
rămâne deschis pentru a se putea admira celelalte piese de costum. Piesa
prezintă glugă/zărculă care este fie cusută de corpul piesei, fie prinsă cu
nasturi, confecţionaţi din acelaşi material – şiacul sau din găitan de culoare
neagră sau roşu închis, din care se fac butonierele/chentorile. Piesa cu
denumirea tălăgan este identică cu mal’otul, diferenţa constând în lungime
(mai mică). Prezintă glugă de unde şi denumirea cu zărculă. În funcţie de
materialul din care este confecţionat tălăganul prezintă două variante:
––
tălăgan cu asimtu de culoare neagră, purtat de chervanagii.
––
tălăgan di gravano confecţionat dintr-un material mai rezistent la
intemperii şi de culoare tot neagră. Este purtat de comercianţii de lânuri.
Asemănarea dintre cele două piese mal’ot/tălăgan determină multe confuzii
în a-l identifica ca denumire.
Altă piesă de port tâmbarea/ipingeua este confecţionată din lână în
amestec cu păr de capră, dată la piuă pentru a asigura impermeablitatea.
Mânecile sunt în formă de platcă, bucăţi dreptunghiulare cu colţi. Prezintă
glugă/zarculă. Se poartă numai în anotimpul friguros dar şi vara de către
păstori şi chervanagii pe timp de noapte ca învelitoare.
Costumul de femeie este alcătuit din următoarele piese: căciula de
dimensiuni variate în funcţie de grupul care-o poartă – câcula termen
folosit de bijduvean (informator Mitlu al I’a’ncu din satul Stejaru, jud.
Tulcea); căculă – termen folosit de curtuvean (informator Stila Tu Cancu,
satul Nicolae Bălcescu (Başcchioi)); câculâ – termen folosit de viryan din
Techirghiol, (informator Doni al’u Balabut); cupare – termen folosit de
fărşeroţi. Apare şi termenul de guglă pentru denumirea căciulii în satul
Cogealac, la şopan (informator Ionak al’u Calipetra). Indiferent de cum
o numeau, căciula de femeie este realizată din următoarele materiale:
postav, găitan, fir metalic, şnur. De formă tronconică, piesa este croită
dintr-o bucată de postav, ţesut în casă, în patru iţe, de culoare roşie sau
grena. Toată suprafaţa, partea de deasupra „care se vede”, este decorată
circular cu găitane metalice (aurii), din lână (de culoare roşie şi neagră)
grupate în motive geometrice ce alcătuiesc primul registru ornamental
al căciulii. Acesta este urmat de al doilea, realizat cu fir metalic, şnur
răsucit, de o mare fineţe, ce cuprinde motive decorative florale şi vegetale.
Pe partea superioară a căciulii, în vârf, este fixat un disc din argint tas’lu
de asime prevăzut cu orificii prin care sunt introduse monezile de argint.
Marginea de jos a căciulii prezintă un alt şir de monezi de argint sau
aur – arădărik’e de flurii, urmat de un şir de mărgele multicolore –
100