Aromânii din AlbAniA – prezervAreA pAtrimoniului lor imAteriAl

variat, în măsura nevoilor, de la 14.000 lei, cât a fost prevăzut în primul an,
până la 30.000.000 cât e prevăzut în bugetul anului 1930.
.............................................................................................................
I. Perioada înfiinţărilor de şcoli (1864-1900)
Primele începuturi ale redeşteptării naţionale a Românilor din
Peninsula Balcanică datează de pe la 1860 (d.C.). În urma revoluţiei
din 1848 din ţară, mulţi bărbaţi de stat exilaţi, călătorind prin Balcani,
au rămas uimiţi întâlnind în drumul lor comune curat româneşti. Printre
alţii, D. Bolintineanu, D. Brătianu, Cezar Boliac, au urmărit de aproape
viaţa aromânilor şi au relatat în diverse memorii şi scrieri despre existenţa
elementului românesc în Peninsula Balcanică stârnind astfel un interes viu
pentru aceşti fraţi răzleţiţi.
În 1860, Dimitrie Cazacovici, împreună cu alţi câţiva români
macedoneni aflători în ţară, a format un comitet care a lansat un manifest
redactat în limbile română şi greacă atrăgând atenţia populaţiei româneşti
din Macedonia de primejdia înstrăinării graiului lor, recomandându-le să
vorbească limba maternă nu numai în familie ci şi în public şi în afacerile
lor comerciale şi chiar să caute a o introduce în şcoală şi în biserică.
Apelul lansat a avut efectul dorit. Ici, acolo, a început să se afirme din
ce în ce mai puternic curentul de trezire a maselor româneşti la conştiinţa
sentimentului naţional. Pe la 1862, Apostol Mărgărit, învăţător la şcoala
grecească din Vlaho-Clisura, orăşel cu o populaţie curat românească,
începe să tălmăcească elevilor săi gramatica greacă pe româneşte şi alături
de limba greacă mai predă şi limba română, fapt pentru care însă avea să
sufere consecinţele din partea propagandei naţionale a grecilor, care, în
urmărirea idealului lor de panelenism în fosta împărăţie otomană, nu puteau
vedea cu ochi buni afirmarea unei alte naţii decât cea grecească.
În 1864 se deschide cea dintâi şcoală românească în Turcia, la Târnova
10 km spre apus de Bitolia, iar cel dintâi apostol al culturii şi limbii româneşti
este Dimitrie Atanasescu, învăţătorul care a condus această şcoală.
Cam în acelaşi timp, românii din comuna Gopeşi, în apropiere
de Târnova, se pregătesc să ridice steagul redeşteptării naţionale prin
deschiderea unei biserici şi a unei şcoli, dar care n-au început să funcţioneze
în mod regulat decât în 1867.
De cele mai multe ori, lupta se ducea între românii naţionalişti şi
partidul grecomanilor, care sub instigaţiile clerului grecesc şi făcându-se
unealta propagandei greceşti, căutau să înăbuşe propaganda românilor
naţionalişti, văzând în aceasta periclitarea „marei idei” urmărite de politica
panelenă în fosta împărăţie turcească.
220