Aromânii din AlbAniA – prezervAreA pAtrimoniului lor imAteriAl

6) Fiindcă la Santi Quaranta (Porto Edda) sunt numai două familii de
români refugiaţi din Grecia, iar satele cu o populaţie românească se găsesc
la mare depărtare, să se caute toate mijloacele ca Statul Român să obţină
transferarea sediului Institutului la Tirana, unde se află un puternic centru
românesc (cam 2500 suflete).
Această transferare se poate obţine printr-un schimb de local. Clădirea
institutului se poate vinde, fie autorităţilor italiene, care de altfel au şi
făcut demersuri în acest sens, fie Guvernului albanez, care cred că ar fi
bucuros să intre în posesia unei asemenea frumoase clădiri. Se va putea
cădea de acord şi cu Crucea Roşie albaneză, care este proprietara orăşelului
Santi Quaranta şi care posedă multe edificii la Tirana. S-ar putea face prin
urmare, un schimb de local.
Dacă această propunere este acceptată de către On. Ministerul Culturii
Naţionale, ea reclamă o oarecare urgenţă, fiindcă Santi Quaranta se găseşte
într-o regiune locuită în majoritate de Greci, care, în urma actualului război,
ar putea fi cedată Greciei.
7) Odată sediul institutului mutat la Tirana, se va solicita din partea
Guvernului albanez dreptul de a deschide un liceu românesc. Dealtfel în
1927 a fost înfiinţat la Coriţa un gimnaziu românesc, dar a fost desfiinţat
în 1929.
După închiderea liceului francez de la Coriţa (1938), cred că liceul
românesc ar suplini şi acest gol. În afară de fiii de români, el ar fi frecventat
şi de albanezi, mai ales că un număr mare de albanezi caută pe toate căile
să înveţe limba română, pentru a veni la noi, unde au interese de tot felul.
8) În cazul că nu s-ar putea obţine autorizarea de funcţionare a liceului
românesc, s-ar putea dobândi dreptul de a deschide la Tirana o şcoală
primară românească, reparându-se o nedreptate din trecut, când guvernele
albaneze n-au îngăduit funcţionarea unei şcoli româneşti în capitala
Albaniei.
9) Până la obţinerea dreptului de funcţionare a liceului sau a şcoalei
româneşti şi până la ivirea unor condiţiuni favorabile reluării activităţii
ştiinţifice a Institutului, se va creia în localul institutului, – după mutarea
la Tirana –, o Casă Românească, având o bibliotecă, o sală de lectură,
o expoziţie permanentă de artă românească etc., în care să se adune la
sărbători şi la zile anumite, membrii comunităţii româneşti din Tirana şi
chiar din restul Albaniei, ale căror energii să fie îndrumate spre folosul
Statului Român.
10) În cadrul activităţii institutului se vor organiza şi controla şcolile şi
bisericile din întreaga Albanie, aşa cum s-a procedat cu cele din Macedonia.
În orice caz, cred că ar fi bine ca Guvernul român să intervină pe lângă
291