Aromânii din AlbAniA – prezervAreA pAtrimoniului lor imAteriAl

care au combătut propunerea în chestiune, iar acum, când a triumfat, ar
fi păcat ca să cadă numai pe mâinile Academiei Imperiale de Ştiinţe din
Viena.
Revenind la subiect, am onoarea a Vă face cunoscut că Domnul
Baldacci a hotărât ca să începem cercetările de la Albania, explorând pentru
acest an partea cuprinsă în triunghiul Vallona-Ardeniţa-Berat şi continuând
în fiecare din anii următori a vedea alte regiuni.
Românii din Albania, puţin cunoscuţi din nefericire în ţara noastră, sunt
prea puţin cunoscuţi în străinătate, iar în Italia de loc; scriitorii albanezi
din această ţară, poate mai mult din ignoranţă decât din rea intenţie, nici
nu pomenesc de români când vorbesc de Albania, iar unii dintre ei afirmă
că în această ţară nu există nici umbră de element românesc! (Excelenţa
Voastră se va putea convinge despre aceasta din alăturatul opuscul, apărut
de curând, al profesorului albanez Conforti.)
Aceste consideraţiuni, cât şi altele de altă natură, poate şi de natură
politică, având în vedere acţiunea Italiei în Albania, au îndemnat pe Domnul
Baldacci să se intereseze dacă în această ţară există o populaţiune de origină
română şi întru cât se mai poate chema română această populaţiune (care ar
putea servi de legătură pentru o apropiere între Italia şi ţara noastră).
În urma instrucţiunilor primite la Legaţiunea noastră din Roma
şi în urma ajutorului material de 400 de lei pe care Guvernul nostru a
avut bunăvoinţa a mi-l acorda, subsemnatul, am scris Domnului Duma,
Viceconsul şi Inspector al Şcolilor şi Bisericilor Române din Turcia, şi în
urma răspunsului ce-am primit am plecat imediat la Vallona (Albania), unde
trebuia să aştept pe Domnul Baldacci, care tocmai în acel timp, după cum
Onor. Guvern a fost informat de către Legaţiune, a avut însărcinarea de la
Guvernul italian să prepare Congresul Colonial, ce se va ţine la Asmara
(Africa) în toamna anului viitor, trebuind să aştepte pentru acest scop, nici
D lui nu ştia bine cât timp, pe Guvernatorul italian din Eritrea (Africa).
Ajuns la Vallona, am fost foarte bine primit, în urma unei calde
recomandaţiuni a D lui Baldacci, de Viceconsulul Italiei în acel oraş, Domnul
Alfredo Ancarno, care a fost cât se poate de gentil cu mine, luându-mă sub
protecţia Consulatului italian şi ţinând ca să fiu oaspete al Domniei Sale,
atât la început, la sosirea mea în Vallona, cât şi mai în urmă, în diverse
rânduri, când ne întorceam din interior.
Timp de o săptămână nu m-am mişcat din Vallona, având instrucţiuni
în acest sens de la D l Baldacci care, în cele din urmă, fiind forţat să
întârzie mai mult decât credea, mi-a dat însărcinarea ca până la sosirea
D lui să cercetez împrejurimile Vallonei şi cât voi putea mai mult în interior,
170