Aromânii din AlbAniA – prezervAreA pAtrimoniului lor imAteriAl

s-au stabilit în România în perioada interbelică, iniţial în judeţele Caliacra
şi Durostor, iar în urma aplicării prevederilor Tratatului de la Craiova din
7 septembrie 1940, în judeţele Constanţa şi Tulcea (dar şi în Bucureşti sau
în judeţele Ialomiţa, Călăraşi, Timiş ş.a.).
În ceea ce priveşte obiceiurile practicate la înmormântare, în mare
măsură acestea au fost perpetuate cu excepţia interzicerii serviciului religios
după 1966. Şi în această situaţie, după 1990, treptat, familiile de aromâni
au început să-şi înmormânteze defuncţii cu clerici, iar astăzi cele mai multe
dintre acestea apelează la serviciile preoţilor. Există şi unele excepţii în
cazul familiilor nevoiaşe sau mixte, mai puţin credincioase.
Legat de obiceiurile cu dată fixă (Crăciunul, Anul Nou ş.a.) şi cele
cu dată mobilă (Paştele) în ciuda restricţiilor, acestea s-au practicat într-o
oarecare măsură, în special în mediul rural, dar şi în familiile tradiţionaliste
din mediul urban, chiar şi înroşitul ouălelor, care însă, se realiza în taină,
pentru a nu avea probleme cu autorităţile. Astăzi situaţia este mult schimbată
în bine, comparativ cu perioada comunistă, acestea fiind practicate atât de
către persoanele în vârstă (60-80 de ani), de cele mature (30-59 de ani) dar
şi de cei tineri (16-29 de ani) şi copii. Sigur, în mare măsură, acestea s-au
adaptat unor condiţii impuse de societate şi de urbanizare.
O altă problemă asupra căreia am stăruit a fost aceea a cântecelor şi
jocurilor tradiţionale. Multe dintre ele, unele specifice numai regiunii din
care provin, sunt cunoscute nu numai de aromânii în vârstă, ci şi de cei
maturi, care cântă atât singuri, cât şi alături de cei în vârstă. Cei tineri şi
copiii, cunosc numai câteva cântece şi jocuri învăţate în familie sau în cadru
organizat (cei care frecventează Şcoala aromână din Divjaka şi cei care sunt
membri ai ansamblurilor folclorice). În general acestea sunt interpretate la
nunţi şi botezuri, sărbători, petreceri organizate cu prilejul aniversării zilei
de naştere sau a zilei onomastice, cu prilejul unor vizite la rude sau prieteni
dar şi în cadru organizat, la serbări şcolare sau festivaluri de folclor.
Despre existenţa în trecut a unor ansambluri folclorice subiecţii
intervievaţi nu aveau cunoştinţă. Însă, în prezent, din localităţile care au
făcut obiectul cercetării noastre am primit informaţii potrivit cărora există
astăzi ansambluri folclorice la:
a) Pogradeţ, fondat în 2001 şi care numără 15 membri;
b) Divjaka, fondat în 1996 şi care numără 25 de membri;
c) Permet, fondat în 1994 şi care numără 12 membri;
d) Fier unde a existat după 1990 un ansamblu folcloric dar, în prezent,
nu mai activează.
În ceea ce priveşte moştenirea de la înaintaşi a meşteşugurilor
tradiţionale am constatat că cele mai multe se practică, unele chiar într-o
16