05.01.2015 Views

Aromânii din AlbAniA – prezervAreA pAtrimoniului lor imAteriAl

Aromânii din AlbAniA – prezervAreA pAtrimoniului lor imAteriAl

Aromânii din AlbAniA – prezervAreA pAtrimoniului lor imAteriAl

SHOW MORE
SHOW LESS

Create successful ePaper yourself

Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.

pentru institut şi „nu mi-au dat încă” iar în al doilea rând „trebuia să meargă<br />

cineva la faţa locului”.<br />

La 28 aprilie 1936, Nicolae Iorga revenea însă anunţându-l pe profesorul<br />

Berciu că urmează să i se trimită de la Ministerul Afaceri<strong>lor</strong> Externe<br />

20.000 lei „pentru începerea unei construcţii cât mai ample”.<br />

Dând curs indicaţiei <strong>din</strong> scrisoarea <strong>din</strong> 18 martie, D. Berciu s-a deplasat<br />

în primăvara anului 1936 în Albania, pentru a lua legătura cu autorităţile<br />

albaneze, în vederea începerii construcţiei localului institutului, ale cărui<br />

planuri fuseseră deja făcute de arhitectul Petre Antonescu. Cu această<br />

ocazie a oferit regelui Zogu un costum naţional românesc, ca dar <strong>din</strong> partea<br />

profesorului N. Iorga pentru regina Albaniei (fiica premierului maghiar<br />

Appony).<br />

Statul român acceptase condiţiile puse în actul de donaţie aşa încât<br />

demersurile pentru începerea construcţiei localului de la Saranda trebuiau<br />

făcute cât mai repede. Dar prof. D. Berciu nu se putea deplasa imediat<br />

la Saranda spre a începe construcţia deoarece în perioada 1935-1936 era<br />

reţinut cu o bursă de studii la Viena şi la Roma.<br />

Guvernul albanez a primit cu multă solicitu<strong>din</strong>e înfiinţarea unui<br />

aşezământ de cultură şi ştiinţă românească în Albania. S-a întâmpinat însă<br />

multă rezistenţă <strong>din</strong> partea Ambasadei Italiei la Tirana care se opunea, în<br />

special localizării Institutului în sudul ţării. Se ştia că exista o convenţie<br />

ştiinţifică franco-albaneză în Albania de Nord şi una italo-albaneză în<br />

Albania de sud, tocmai unde urma să se amplaseze Institutul. De aceea<br />

profesorul. D. Berciu a trebuit să încheie o înţelegere cu guvernul Albaniei<br />

prin intermediul Misiunii franceze care le-a cedat italieni<strong>lor</strong> ca zonă de<br />

cercetare ţinutul <strong>din</strong> jurul oraşului Skutari, în nord.<br />

După călătoria <strong>din</strong> Albania, prof. D. Berciu l-a informat amănunţit pe<br />

N. Iorga despre acţiunea <strong>din</strong> Albania şi s-a întors la Viena unde se afla la<br />

studii. Aici, a primit o scrisoare de la prof. N. Iorga, datată 24 noiembrie<br />

1936 în care îşi arăta mulţumirea faţă de primele rezultate: „Ai lucrat<br />

admirabil – îi scria N. Iorga – îţi sunt foarte recunoscător. Eşti, nu numai<br />

un tânăr învăţat ci şi un excelent organizator. Vom mai lucra împreună.”<br />

Îl anunţa de asemenea că „după Lege, Institutul este al statului român”, şi<br />

că în primăvara anului 1937, Ministerul de Externe va elibera şi sumele de<br />

bani necesare construcţiei localului de la Saranda.<br />

În primăvara anului 1937 D. Berciu a plecat <strong>din</strong> nou în Albania pentru<br />

începerea lucrări<strong>lor</strong>. Nu a reuşit sa încheie un contract de construcţie cu<br />

întreprinderile italiene care cereau sume foarte mari de bani. S-a înţeles<br />

însă cu meşterii locali albanezi şi fărşeroţi, <strong>din</strong>tre care mulţi trăiseră în<br />

44

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!