Aromânii din AlbAniA – prezervAreA pAtrimoniului lor imAteriAl

pentru institut şi „nu mi-au dat încă” iar în al doilea rând „trebuia să meargă
cineva la faţa locului”.
La 28 aprilie 1936, Nicolae Iorga revenea însă anunţându-l pe profesorul
Berciu că urmează să i se trimită de la Ministerul Afacerilor Externe
20.000 lei „pentru începerea unei construcţii cât mai ample”.
Dând curs indicaţiei din scrisoarea din 18 martie, D. Berciu s-a deplasat
în primăvara anului 1936 în Albania, pentru a lua legătura cu autorităţile
albaneze, în vederea începerii construcţiei localului institutului, ale cărui
planuri fuseseră deja făcute de arhitectul Petre Antonescu. Cu această
ocazie a oferit regelui Zogu un costum naţional românesc, ca dar din partea
profesorului N. Iorga pentru regina Albaniei (fiica premierului maghiar
Appony).
Statul român acceptase condiţiile puse în actul de donaţie aşa încât
demersurile pentru începerea construcţiei localului de la Saranda trebuiau
făcute cât mai repede. Dar prof. D. Berciu nu se putea deplasa imediat
la Saranda spre a începe construcţia deoarece în perioada 1935-1936 era
reţinut cu o bursă de studii la Viena şi la Roma.
Guvernul albanez a primit cu multă solicitudine înfiinţarea unui
aşezământ de cultură şi ştiinţă românească în Albania. S-a întâmpinat însă
multă rezistenţă din partea Ambasadei Italiei la Tirana care se opunea, în
special localizării Institutului în sudul ţării. Se ştia că exista o convenţie
ştiinţifică franco-albaneză în Albania de Nord şi una italo-albaneză în
Albania de sud, tocmai unde urma să se amplaseze Institutul. De aceea
profesorul. D. Berciu a trebuit să încheie o înţelegere cu guvernul Albaniei
prin intermediul Misiunii franceze care le-a cedat italienilor ca zonă de
cercetare ţinutul din jurul oraşului Skutari, în nord.
După călătoria din Albania, prof. D. Berciu l-a informat amănunţit pe
N. Iorga despre acţiunea din Albania şi s-a întors la Viena unde se afla la
studii. Aici, a primit o scrisoare de la prof. N. Iorga, datată 24 noiembrie
1936 în care îşi arăta mulţumirea faţă de primele rezultate: „Ai lucrat
admirabil – îi scria N. Iorga – îţi sunt foarte recunoscător. Eşti, nu numai
un tânăr învăţat ci şi un excelent organizator. Vom mai lucra împreună.”
Îl anunţa de asemenea că „după Lege, Institutul este al statului român”, şi
că în primăvara anului 1937, Ministerul de Externe va elibera şi sumele de
bani necesare construcţiei localului de la Saranda.
În primăvara anului 1937 D. Berciu a plecat din nou în Albania pentru
începerea lucrărilor. Nu a reuşit sa încheie un contract de construcţie cu
întreprinderile italiene care cereau sume foarte mari de bani. S-a înţeles
însă cu meşterii locali albanezi şi fărşeroţi, dintre care mulţi trăiseră în
44