Aromânii din AlbAniA – prezervAreA pAtrimoniului lor imAteriAl

ocupate de albanezi. Numai noi am rămas în urmă şi toată lumea se miră
cum se poate ca românilor să nu li se acorde dreptul acesta.
Aşa cum sună decretul lege No. 58 din 12 noiembrie 1935 şi No. 29 din
9 martie 1936 relativ la funcţionarea şcolilor particulare în Albania, avem
dreptul şi noi românii să deschidem şcoli primare şi secundare ca aparţinând
comunităţilor respective ca şi în trecut şi ca cele greceşti de astăzi.
Mă fac deci ecoul doleanţelor poporului român din acest stat, rugându-
Vă respectuos să binevoiţi a interveni pe lângă cei în drept ca să nu se
părăsească, căci este momentul să se reexamineze chestiunea şi să se ia
măsurile dictate de împrejurările pentru conservarea neamului român din
aceste părţi. Nu se ştie ce va aduce ziua de mâine. Nu se ştie dacă acest
element nu va fi folositor într-o zi statului român!
Şi apoi mai e chestiunea de amor propriu naţional. Tocmai acum, când
statul român numără o populaţie de 20 milioane locuitori, să ne lăsăm să
fim asimilaţi E mai mult decât un sacrilegiu, cred, din partea noastră de
aici.
După umila mea părere, măsurile practice la care am putea recurge ar
fi următoarele, dacă cei în drept ar încuviinţa:
1) Să procedăm la organizarea comunităţilor care să ceară, conform
legilor în vigoare sus-zisa deschidere de şcoli româneşti. Pentru anul acesta,
la Corcea, Şipsca, Lunca, Nicea şi Grabova, dacă nu şi mai multe, cum vor
găsi de cuviinţă cei în drept, după o consultare cu oameni competenţi.
2) Înfiinţarea unui gimnaziu român la Corcea sau aiurea. Până anul
trecut, elevii noştri îşi continuau studiile la şcolile secundare din Ianina,
Salonic şi Grebena.
Acum guvernul grec nu permite elevilor români din Albania să urmeze
cursurile la şcolile române secundare din Grecia, întrucât ei sunt minoritarii
statului albanez. Astfel, Consulatele greceşti din Albania au primit ordin a
nu face vize paşapoartelor la elevii români.
3) Organizarea bisericilor române şi, în fine, tot ce priveşte susţinerea
elementului românesc.
4) Reconstruirea bisericii române din Corcea distrusă de cutremur
la 1931. Astăzi ne folosim de un paraclis clădit alături până la repararea
bisericii.
Pentru aducerea la îndeplinire a acestor chestiuni care formează baza
acţiunii noastre naţionale, se simte nevoie de însărcinarea unei persoane.
Cum subsemnatul, care am fost ca revizor şi administrator acestor şcoli
în Albania timp de 26 ani, sunt disponibil, întrucât din motive de înalte
interese familiare mi-e imposibil a părăsi Corcea şi a mă duce la liceul
din Silistra unde mi-e fixată catedra, şi cum pe de altă parte, această cauză
259