Aromânii din AlbAniA – prezervAreA pAtrimoniului lor imAteriAl

Albaniei din 1 septembrie, Preşedintele Consiliului de Miniştri şi Ministrul
Plenipotentiar al României la Tirana, Vasile Stoica au trebuit sa amâne vizita
la Santi Quaranta, urmând ca Actul de donaţie sa fie transmis ulterior. 2
În aprilie 1932, cu toată dorinţa de a i se face o surpriză profesorului,
era nevoie de o serie de acte pentru a se realiza formalităţile juridice. Astfel,
o altă Telegramă, trimisă de Vasile Stoica, pe 25 aprilie 1932, solicita
consimţământul lui N. Iorga pentru a-i trece în proprietate terenul din
Saranda şi o procură pentru a îndeplini formalităţile cerute. De asemenea
se preciza încă o dată, că Regele Albaniei şi Guvernul sunt profund
recunoscători lui N. Iorga pentru sprijinul oferit naţiunii albaneze:
„Regele Albaniei şi Guvernul albanez, în semn de recunoştinţă
pentru simpatia ce Excelenţa Voastră a arătat şi ajutorul ce Excelenţa
Voastră a dat Naţiunii albaneze în zilele ei grele oferă Excelenţei Voastre
un teren de casă şi grădină la Santi Quaranta pe malul Mării Adriatice,
în faţa insulei Corfu. Sperând că Excelenţa Voastră nu va refuza această
manifestaţiune a recunoştinţei unei Naţiuni, rog pe Excelenţa Voastră a
binevoi să transmit prin Ministerul Afacerilor Străine, telegrafic urgent,
o procură autorizându-mă a îndeplini formele juridice necesare. Pentru
trecerea acestui teren în proprietatea Excelentei Voastre”. 3
Profesorul N. Iorga a primit cu multă bucurie donaţia şi era încântat de
locul ales, de peisajul de la Santi Quaranta:
„Răsăritul cu soarele lui cald, cu albastra lui Mare, cu dumbrăvile
lui de portocali, cu zâmbetul Adriaticii şi cu munţii unde s-a născut
mitologia elenică, prin această ereditate sunt deci aşa de adânci ai mei,
şi cum soarta a făcut ca din darul graţios al regelui Albaniei să-mi am
moşioara mea la Santi Quaranta, în faţă cu vechea Corcira, picioarelemi
vor atinge, poate, un pământ cunoscut strămoşilor.” 4
Cercurile româneşti erau foarte interesate de această zonă a Peninsulei
Balcanice. Astfel că, în 13 iulie 1934, Carol al II-lea emitea un Decret
Regal, prin care se crea o Misiune ştiinţifică în Albania cu scopul cercetării
filologice, etnografice, arheologice şi istorice. Această Misiune urma să
aprofundeze cunoaşterea legăturilor între Nordul şi Sudul Dunării, şi urma
să fie susţinută de cercetători de la Şcolile Române din Roma şi Paris:
„Art. 1. Se creează o misiune ştiinţifică în Albania.
Art. 2. Ea are de scop cercetări filologice, etnografice, arheologice
şi istorice.
Art. 3. Membrii ei, în număr de doi pe un termen în raport cu
2
Ibidem, f. 2.
3
Ibidem, f. 4.
4
N. Iorga, O viaţă de om aşa cum a fost, vol. 1, Bucureşti, 1934, p. 8.
42