Aromânii din AlbAniA – prezervAreA pAtrimoniului lor imAteriAl

cultural și de viață, dar și o altă mentalitate, diferența de ”mucañi”,
cum îi numesc aromânii pe români, este mare cu toate ca dialectal se
înrudesc.” 10 (s.n.)
Aşadar, contradicţii interne în scrierile lui T. Kahl despre aromâni,
cel puţin sincrone, dacă nu sinergice cu acelea din raportarea CMA la
chestiunea aromânească.
Dacă ar fi să aplicăm hermeneutica fractală a lui I.P. Culianu la tectonica
geopoliticii balcanice, am spune că neoaromânismul e doar actualizarea
unei variante de scenariu identitar, prin logica jocului de combinaţii între
diferiţi invarianţi, în succesiunea altor episoade de turbulenţă balcanică: cel
grec (războiul civil, 1946-49), cel slav (dezmembrarea fostei Iugoslavii,
1992-99) şi cel albanez (independenţa Kosovo, confruntările armate din
Macedonia, tensiunile din Valea Preşevo, 1999- prezent).
Se consideră că regulile de combinare sunt transpersonale, ţinând de
un spaţiu multidimensional, al psihologiei abisale. O profunzime în care
subiectivitatea transgresează în obiectivitate şi care îi transformă pe actanţi
în simple instrumente prin care scenariul identitar să se poată concretiza.
O astfel de interpretare confirmă dintr-o perspectivă transcendentă
diagnosticul de înscenare, manipulare, aplicat aventurii neoaromâniste.
Bibliografie
Arhiva CMA.
Colecţia cotidianului „Cuget Liber”, Constanţa, 2009-2010.
Colecţia cotidianului „Shqip”, Tirana (Albania), 2009-2010.
Gavriluţă, N., Mentalităţi şi ritualuri magico – religioase, Edit. Polirom, Iaşi,
1998
Gavriluţă, N., Culianu, jocurile minţii şi lumile multidimensionale, Edit. Polirom,
Iaşi, 2000.
Gavriluţă, N., Fractalii şi timpul social, Edit. Dacia, Cluj-Napoca, 2003.
10
Thede Kahl, Istoria Aromânilor, Edit. Tritonic, Bucureşti, 2006, p. 148-149.
134