Aromânii din AlbAniA – prezervAreA pAtrimoniului lor imAteriAl

Conturate fiind aceste perspective, ar fi util să înţelegem cum se
poziţionează statele din sud-estul Europei faţă de fenomenul neoaromânist,
care le afectează în mod direct.
Trebuie spus, mai întâi, că toate aceste state au ignorat neoaromânismul
la început. Fenomenul a fost iniţiat pe teritoriul României şi era susţinut de
către o organizaţie care nu îşi asumase iniţial o anvergură internaţională, deşi
îşi baza acţiunea pe teză stranie potrivit căreia recunoaşterea aromânilor ca
minoritate naţională în România va declanşa o reacţie în lanţ de recunoaşteri
similare din partea altor ţări unde trăiesc aromâni.
Iniţial, neoaromânismul s-a lansat ca mişcare de resurecţie a identităţii
aromâneşti, prin contestarea apartenenţei aromânilor la românitate, în
conformitate cu tezele Şcolii de la Freiburg – Uniunea pentru Cultura şi
Limba Aromână (Vasile Barba). Ca promotoare a neoaromânismului,
Asociaţia Comunitatea Aromânilor din România a iniţiat demersuri pentru
recunoaşterea aromânilor ca minoritate naţională în România. Fără succes,
în opoziţie cu opţiunea identitară a majorităţii aromânilor din România şi
în contradicţie cu adevărul ştiinţific.
După cinci ani de la acel început, avem de a face cu CMA, o organizaţie
care îşi arogă rolul de coordonare a tuturor organizaţiilor neoaromâniste de
rang naţional şi cere statut participativ la Consiliul Europei (CE). Chiar
aceasta este situaţia care permite cel mai bine înţelegerea modului în care
statele din Balcani se raportează în prezent la neoaromânism.
1. Republica Elenă
Deocamdată, are interesul să se opună primirii de către CMA a
statutului participativ la CE, sub motivul că respectiva organizaţie confiscă
simboluri aflate în patrimoniul cultural elen (steaua de la Vergina şi numele
„makedon”).
Cele peste 100 de asociaţii reprezentative ale vlahilor din Grecia,
reunite în Federaţia Panelenică a Asociaţiilor Culturale ale Vlahilor
(preşedinte – Konstantinos Adam, secretar general – Mihalis Misios), au
adresat CE scrisoarea nr. 44 din 16 noiembrie 2009, prin care cer ca CMA
să nu primească statut participativ:
„It is evident that we have authorized no one to speak or act on our
behalf – certainly not any ‘professional advocates of minority rights’ or
self-appointed ‘champions’ of non-existent minorities.
We are saddened and angered when certain individuals present
themselves în international minority and other forums and claim to
124