Aromânii din AlbAniA – prezervAreA pAtrimoniului lor imAteriAl

Iniţiativelor individuale de aşezare a unor familii de aromâni din
locurile de origine în municipiul, precum şi în judeţul Constanţa li se vor
adăuga altele colective. În primii ani interbelici, ca urmare a politicii de
deznaţionalizare susţinută de statele balcanice, pe de-o parte, dar şi datorită
împărţirii Macedoniei şi trasării noilor frontiere care vor îngreuna circulaţia
tradiţională a păstorilor şi comercianţilor, pe de altă parte, viaţa de zi cu zi
a aromânilor se va îngreuna. 10 Începând cu anul 1922, cei care nutreau
Prin legile din 19 Aprilie 1909 şi 14 Aprilie 1910 toţi românii macedoneni din
Constanţa, dobândind calitatea de cetăţeni români şi dânduli-se toate drepturile civile şi
politice, această societate nu-şi mai putea avea fiinţa şi a încetat de a mai exista căci nu mai
puteam fi consideraţi o colonie ci pur şi simplu cetăţeni şi supuşi români.
Totuşi, ca urmare a unei vechi obişnuinţe de pe timpurile în care românii macedoneni nu
aveau încă aceste drepturi, Onor Autorităţile Administrative şi Comunale în ocazii solemne
ca serbări naţionale etc., între alte comunităţi ca Israelită, Turcă, Greacă etc. continuau a
invita şi pe reprezentanţii societăţii Macedo-Română ca şi cum ar fi o comunitate separată.
Ca urmare avem ocazie de a vedea în asemenea ocaziuni, un grup de români de origină
macedoneni deşi astăzi cetăţeni români că iau parte la solemnităţi în calitate de reprezentanţi
ai unei comunităţi sau societăţi, care nu mai există şi care nici nu şi-ar putea dovedi vreo
calitate sau demnitate în societatea Macedo-Română, care de altfel, dacă nu e desfiinţată cu
forme legale, totuşi e cert că ea nu mai există.
Faptul însă că oricine dacă întâmplător primeşte invitaţiunea Domniei Voastre de a
participa la vreo ceremonie ar avea dreptul pentru satisfacerea unei vanităţi, a se prezenta
şi să ne reprezinte, într-o calitate pe care nu o are, constitue o indelicateţe, faţă de Domnia
Voastră şi de autoritatea pe care o reprezentaţi ne îndreptăţeşte ca, cu onoare, şi vă supunem
la cunoştinţă cele de mai sus cu desluşirea că societatea Macedo-Română şi Albaneză
„Ajutorul” nu mai există, românii macedoneni nu mai sunt constituiţi în comunitate fiind
toţi numai cetăţeni care vorbim mai sus, societatea Macedo-Română să nu mai fie invitată
aparte căci membrii fostei societăţi Macedo-Română, deveniţi astăzi cetăţeni români vor fi
prea fericiţi ca în această calitate, oricând să ia parte personal la bucuriile şi serbările Patriei
lor de astăzi şi în viitor cum şi în ori ce alte ocaziuni.”
Cu stimă,
(ss)
Anastasi Anton, Fraţii Mih. şi Vasile Cotta, Steriu D. Chittu, Tudor Ţârlea, C.I. Bandu,
A. Gheorghiu, G.N. Dabo, Spirea H. Dimanie, Const. Ciomu, D. Beza, St.C. Belo, Tache T.
Ciomu, Teodor N. Cişmigiu (=Cişmegiu), Marcu Panaiot, Constantin Dumitru, Sp. Frangu,
C. Pelicudă.
Prin rezoluţie, primarul Constanţei, Virgil Andronescu, avea să dispună: „Se ia
act şi în viitor nu se va mai invita Comunitatea că nu mai există”. Serviciul Judeţean al
Arhivelor Naţionale Constanţa, (în continuare se va cita S.J.A.N. Constanţa) fond Primăria
municipiului Constanţa, dosar 29/1916, f. 9-9v; vezi şi Virgil Coman, Conştiinţa apartenenţei
la românitate a aromânilor din Constanţa reflectată într-un document din arhivele judeţene,
în „Cronica metropolitană”, II, nr. 11, septembrie 2009, p. 2.
10
St. Lascu, De la populaţia romanizată la vlahi/aromâni/români balcanici, în „Studii
şi articole de istorie”, nr. LXX, 2005, p. 52-53; vezi şi Idem, Aşezarea românilor balcanici în
51