Aromânii din AlbAniA – prezervAreA pAtrimoniului lor imAteriAl

grec sau cel iugoslav ar fi luat hotărârea să adreseze o reclamaţiune
Societăţii Naţiunilor, o intervenţiune din partea noastră devine de prisos.
Iar în cazul când guvernele în chestiune ar prefera calea unei intervenţiuni
directe pe lângă guvernul din Tirana, ne-am putea eventual înţelege
asupra unui demers colectiv. Cu ocaziunea unui asemenea demers colectiv
s-ar putea arăta guvernului albanez că cele trei Biserici subordonează o
eventuală recunoaştere a Bisericii Ortodoxe Autocefală albaneze (pe care
n-au recunoscut-o până astăzi) de o modificare prealabilă a Statutului de la
Coriţa.
12 octombrie 1929 /ss/ Al. Cretzianu
• A.M.A.E., fond Problema 15, vol. 15, f. 140-141.
28.
1930 ianuarie 9, . Studiu privind istoricul şcolilor
româneşti din Peninsula Balcanică de la înfiinţare până în 1930.
SCURT ISTORIC
al şcolilor româneşti din Peninsula Balcanică,
de la înfiinţarea lor şi până astăzi
Consideraţiuni generale
Chestiunea şcolilor româneşti din Peninsula Balcanică este latura cea
mai importantă a întregii chestiuni macedo-române. În frământările politice
care au agitat şi agită încă Balcanii, elementul românesc nu a avut şi nu are
alte revendicări decât dreptul de şcoală şi biserică naţionale în care săşi
poată cultiva limba maternă. Nu arareori însă acest drept, românii din
Balcani nu l-au putut câştiga decât prin sacrificii de sânge.
Rolul României în această mişcare cultural-naţională a românilor din
dreapta Dunării a fost acela de soră ocrotitoare şi sprijinitoare a fraţilor
răzleţiţi şi ameninţaţi cu deznaţionalizarea. Sprijinul României a fost moral
şi material. Moral, prin încurajarea iniţiatorilor care au pornit această
mişcare de redeşteptare naţională printre românii din Macedonia; material,
subvenţionând şcolile înfiinţate şi care reprezentau roadele acelei mişcări.
Astfel, începând cu anul 1864 şi până astăzi, în bugetul Ţării Româneşti
au fost alocate pentru întreţinerea şcolilor din Macedonia fonduri care au
219