Aromânii din AlbAniA – prezervAreA pAtrimoniului lor imAteriAl

preoţilor şi credincioşilor frica de a apare ca români până şi în rugăciunile
lor către Dumnezeu.
Aceasta a fost situaţia pe care am găsit-o la sosirea mea în Albania.
După o activitate de abia câteva luni, evident că nu s-a putut îndrepta
totul. S-a făcut însă ceva, s-a făcut cel puţin un bun început.
Chestionarea şcolilor româneşti din Albania a fost tratată de mine în
mod continuu şi neîntrerupt prin Ministerul de Externe şi al Instrucţiei
Publice – bine înţeles, în mod amical şi în limitele uzanţelor diplomatice.
În timpul cât a fost la Afacerile Străine ad-interim Mufid Bei Libohova
ajunsesem aproape la încheierea unei convenţiuni prin care se acorda
fraţilor noştri deplină libertate de a se instrui în şcoli naţionale. Convenţia a
avut la bază o cerere pe care în luna Iunie a. c. am dictat-o administratorului
nostru şcolar din Albania, chemat anume în acest scop la Tirana, prin care
Guvernul albanez era rugat să permită deschiderea de şcoli pentru fraţii
noştri din Albania, deocamdată măcar în măsura numărului de şcoli pe care
le-au avut sub dominaţiunea turcă. O copie a fost dată personal de mine,
în mod confidenţial, Ministrului de Externe Mufid Bei, un mare amic al
României şi al meu personal. Guvernul trecut căzând cu acesta a căzut şi
încheierea convenţiunei.
Am continuat însă să tratez chestiunea cu noul Guvern şi în special
cu Preşedintele Republicii, Ahmed Zogu. Preşedintele s-a arătat ca şi în
trecut foarte dispus să satisfacă dorinţele drepte ale României, reprezentate
prin mine, şi pentru îndeplinirea formelor a supus chestiunea Consiliului de
Miniştri, însărcinând pe Ministrul ad-interim la Externe, Domnul Tutulani,
titular la Justiţie şi ad-interim la Instrucţie, să-mi comunice hotărârea luată.
În ziua de 9 Octombrie acesta mi-a comunicat următoarea hotărâre:
„Consiliul de Miniştri în ultima sa şedinţă, după ce a discutat îndelung
cererea Excelenţei Sale Ministrul României, relativ la crearea în Albania
de şcoli şi internate particulare româneşti pe întregul cuprins al Republicii,
a însărcinat pe Ministrul Afacerilor Străine să binevoiască a aduce la
cunoştinţa Legaţiei României următoarele deciziuni:
Guvernul Albanez acceptă cererea României pentru a face o bază de
discuţie ce ar putea avea loc.
Se grăbeşte însă să declare că orice fel de aranjament cu privire la şcolile
primare s-ar face, trebuie să fie statuat printr-o lege specială, ratificată de
puterea legislativă şi să fie de asemenea în mod obligatoriu conform cu
legea deja existentă pentru şcolile primare.
De altfel Guvernul albanez este dispus să permită ca şcolile româneşti
existente actualmente în Albania de Sud să se perfecţioneze în măsurile
195