Aromânii din AlbAniA – prezervAreA pAtrimoniului lor imAteriAl

România, şi cu care a încheiat un Contract. Acesta a fost trimis profesorului
N. Iorga la Bucureşti spre aprobare.
În iunie 1937, profesorul răspundea: „primesc bucuros contractul.
E bun. Lucraţi cu zel spre a mă mulţumi. I”. În continuare profesorul se
referea la noua formulă de organizare şi conducere a tuturor şcolilor române
din străinătate şi era entuziasmat de descoperirea arheologică (un mormânt
de înhumaţie roman sec. II d. Hr.), făcută de D. Berciu chiar în timpul săpării
temeliilor clădirii institutului de la Saranda: „pentru frumoasa descoperire
de bun augur, te felicit. Bun scopul!”.
În încheierea scrisorii, profesorul îi trasa ca nouă sarcină de cercetare
ştiinţifică a Institutului şi probleme legate de cultura bizantină şi folclor, în
felul acesta lărgindu-se profilul acestuia.
S-a lucrat la ridicarea clădirii din vara anului 1937 şi până în primăvara
anului 1938 când localul Institutului era terminat, respectându-se proiectul
realizat de arhitectul Petre Antonescu; lemnăria utilizată a fost adusă, toată,
din România. Când Mussolini a invadat Albania, în aprilie 1939, clădirea
era în faza de finisări.
D. Berciu s-a întors în ţară în cursul anului 1938 pentru a redacta, la
indicaţiile lui N. Iorga textul Decretului-Lege şi a Statutului. Amândouă au
fost văzute şi aprobate de N. Iorga.
Astfel prin Decretul nr. 2695 din 25 iulie 1938 6 Statul român înfiinţa:
Institutul Român din Albania de Studii şi Cercetări Arheologice cu sediul
la Santa Quaranta (Saranda). Scopul acestuia era „de a cunoaşte cât mai
bine trecutul străvechi şi viaţa prezentă a Europei de sud-est în legătură
cu originile de civilizaţie şi de rasă ale poporului nostru şi de a realiza
o strânsă colaborare a cercetătorilor de la noi şi a celor din Balcani, cu
aceleaşi preocupări. Institutul este o chezăşie a identităţii de obârşie şi a
raporturilor de prietenie ce unesc naţiunea noastră cu cea albaneză”. Pe
lângă Institut se crea o misiune arheologică, se puteau întreprinde cercetări
de istorie, filologie, etnografie ce puteau fi publicate în Illyrica, Buletinul
institutului.
Institutul era dotat cu o bibliotecă şi un Muzeu unde urmau să fie
expuse cele mai importante descoperiri arheologice.
Prin Legea de înfiinţare, terenul şi clădirea Institutului de la Saranda
devenea proprietatea Statului român.
Conducerea a fost încredinţată marelui istoric Nicolae Iorga, cel care
elaborase prima istorie a Albaniei 7 şi care 1-a desemnat ca director delegat
6
„Monitorul Oficial”, an CVI, nr. 175 din 1 august 1938, p. 3564.
7
Breve histoire de l’Albanie et du people albanais, Vălenii de Munte, 1919.
45