Aromânii din AlbAniA – prezervAreA pAtrimoniului lor imAteriAl

din familie dar nici şcoala şi biserica nu trebuiesc neglijate. Totodată,
considerăm că, în lipsa şcolilor, pe termen scurt, s-ar putea adopta modelul
din România, prin introducerea unor cursuri opţionale de cultură şi tradiţii
aromâne, în şcolile albaneze frecventate de elevii de origine aromână, iar în
funcţie de posibilităţile financiare şi resursele umane, acolo unde se doreşte
în mod expres, deschiderea unor şcoli cum este aceea din Divjaka.
În ceea ce priveşte refacerea vechilor biserici sau construirea unor
biserici noi, rolul cel mai important ar trebui să revină, în primul rând
enoriaşilor, sigur, neexcluzându-se şi ajutorul din partea confraţilor care
trăiesc astăzi în afara Albaniei. Lipsa de preoţi constituie, însă, o problemă
care ar putea fi rezolvată prin oferirea unor burse de către România
aromânilor care ar dori să urmeze cursurile facultăţilor de teologie şi apoi
să fie hirotonisiţi în Albania.
Cercetările de teren ne-au oferit posibilitatea să cunoaştem şi care sunt
posibilităţile de amenajare a unui muzeu de artă populară, mai exact dacă
există inventarul necesar. În această privinţă am constatat că numeroase
familii de aromâni păstrează piese care, adunate în colecţii, ar putea
constitui baza inventarului unor muzee etnografice. Mai mult, pentru un
scop atât de nobil, acestea sunt dispuse să le doneze.
Măsurilor propuse de cei intervievaţi, li se pot adăuga altele. Una ar fi
aceea a creării unor Centre culturale multifuncţionale, care să găzduiască
întrunirile ocazionale ale aromânilor din localitatea respectivă. Ele ar trebui
să cuprindă săli de clasă pentru cursurile opţionale, sau cursuri practice
pentru deprinderea unor meşteşuguri tradiţionale, spaţii expoziţionale
pentru amenajarea unor expoziţii de artă populară cu caracter permanent şi,
nu în ultimul rând, câte o bibliotecă. Pentru susţinerea activităţilor culturalştiinţifice
ale aromânilor, ar fi oportun să se pună bazele unui Institut Cultural
Român la Tirana dar şi redeschiderea Institutului Român de la Saranda.
Sigur, toate acestea se pot realiza numai la solicitarea comunităţilor de
aromâni din Albania, cu sprijinul autorităţilor de la Tirana şi cu sprijinul de
la Bucureşti, cu sprijinul confraţilor cu posibilităţi financiare din regiunile
în care trăiesc şi cu cel al fărşeroţilor din diasporă.
Pe parcursul investigaţiilor noastre am ţinut cont de prevederile
legislaţiei din România privind patrimoniul imaterial (Legea 26/2008
privind protejarea patrimoniului cultural imaterial) dar şi de cele din
Albania referitoare la aceeaşi problemă. Este vorba de conceptul de
patrimoniu imaterial, de scopul legislaţiei Uniunii Europene, referitoare
la necesitatea prezervării acestui tip de patrimoniu, element de bază în
păstrarea identitară a oricărei comunităţi minoritare.
Conform legislaţiei am stabilit cadrul necesar pentru identificarea,
18