Aromânii din AlbAniA – prezervAreA pAtrimoniului lor imAteriAl

Noi trebuie să vizităm bisericile catolice, iar preoţii catolici trebuie să
viziteze pe ale noastre. Nu pot însă admite, ca misionarii catolici să facă
prozelitism individual, căci în acest caz trebuie să intervin pentru a apăra
unitatea bisericii, al cărei şef sunt”.
Am avut deja onoarea de a raporta Excelenţei Voastre conţinutul
convorbirii mele cu Mitropolitul Visarion. Între altele, I.P.S.S. mi-a spus,
că în Albania există o taxă bisericească, care e plătită de toate bisericile
ortodoxe în favoarea mitropoliei. Această taxă ar fi variabilă, după
situaţiunea materială şi numărul credincioşilor din fiecare parohie. Astfel,
biserica din Tirana ar plăti 2.000 franci aur pe an. Partea ce ar reveni unei
biserici române, ar fi de 60 franci aur pe an. În schimb însă, bisericile sunt
la rândul lor autorizate de a percepe o taxă de cel puţin un franc aur pe an
de la fiecare familie.
De fapt însă, bisericile române nu ar fi plătit niciodată această taxă
anuală de 60 de franci aur către mitropolie.
Deşi I.P.S.S. a accentuat, că nu trebuie să consider aceasta ca o
plângere din partea Sa, totuşi, având în vedere suma minimală despre care
este vorba, îmi permit a propune Excelenţei Voastre dacă crede de cuviinţă
să binevoiască a interveni pe lângă Ministerul nostru al Cultelor pentru
ca să examineze, dacă nu ar fi oportun, ca această taxă mică de 60 franci
aur anual pentru fiecare din cele şapte biserici române din Albania să fie
acoperită eventual din fondurile zisului Minister. Aceasta nu ar putea fi
interpretat ca o recunoaştere de jure a Bisericii Ortodoxe Albaneze, ci ca o
simplă pomană.
Mitropolitul Visarion anunţându-mi vizita sa la Legaţiune, am dispus
ca I.P.S.S. să fie primită cu aceleaşi onoruri, al căror obiect fusesem eu
însumi cu prilejul vizitei mele la mitropolie.
I.P.S.S. mi-a spus între altele, că în ziua de 15 octombrie curent a
deschis Sf. Sinod pronunţând un discurs, în care a avut curajul să declare,
că biserica ortodoxă este persecutată în Albania. Învăţământul religios ar
fi cu totul interzis în şcolile albaneze, unde numai ştiinţele enciclopedice
ar fi predate. Pentru a para acest inconvenient, I.P.S.S. ar fi încercat să
organizeze cursuri de religiune pentru tineret în zilele în care nu se predau
cursuri în şcolile laice şi anume, joia după-amiază şi duminică. Pentru a
împiedica pe copii de a urma aceste cursuri de religiune, autorităţile şcolare
albaneze ar fi introdus de asemenea cursuri obligatorii în aceste zile şi chiar
dumineca. Zece profesori din Corcea au determinat pe băieţi şi pe fete să
vie dumineca la biserică pentru a răspunde preotului conform Liturghiei.
Aceşti 10 profesori au fost îndată transferaţi de la Corcea.
243