Aromânii din AlbAniA – prezervAreA pAtrimoniului lor imAteriAl

Făcând o deosebire netă între semi-nomadism şi transhumanţă, Th.
Capidan afirma, pe bună dreptate că, păstoritul transhumant, care este şi cel
mai vechi, şi care constă într-o pendulare periodică, împreună cu turmele,
în căutare de păşuni grase, între două regiuni cu climat deosebit; munteşes,
le-a fost caracteristic păstorilor aromâni. Dacă o parte din bărbaţi
mergeau cu oile la păscut, ceilalţi rămâneau acasă, împreună cu femeile,
îndeletnicindu-se cu munca câmpului sau cu alte meserii. 31
Numai atunci când primejdii mari le ameninţau libertatea unii dintre
păstori (cei din Albania, mai ales, din ramura fărşeroţilor) se mutau, conduşi
de celnik, împreună cu întreaga fară (familiile dintr-un sat cu tot avutul lor
mişcător), în altă regiune, practicând un tip de viaţă seminomad.
O serie de termeni – precizează Th. Capidan – cum ar fi latinescul
callis-is, din care derivă cuvântul românesc cale şi care înseamnă potecă
care duce peste înălţimile dealurilor şi munţilor: drum pentru vite care sunt
mânate la păscut, drum care duce la păşune”; cuvântul cărare, de origine
latină carraria, un derivat al unui carrum, care iniţial, era drumul pe unde
mergeau carele, ca şi cuvântul car, tot de origine latină, conservate la
aromâni, constituie argumente forte care probează vechimea îndeletnicirilor
lor: păstoritul şi cărvănăritul. 32
O sursă importantă de câştig – releva şi Th. Capidan – a constituit-o
transportul cu caravanele a cărei vechime era tot aşa de mare ca şi aceea
a păstoritului. Aromânii au acoperit transportul de mărfuri şi călători, de
pe întreg cuprinsul Peninsulei Balcanice, spre principalele porturi: Valona,
Durazzo şi Raguza.
Th. Capidan menţionează cele trei căi importante, pe care le străbăteau
chervanagii aromâni:Via Egnatia, faimoasa şosea romană ce lega Marea
Adriatică de Constantinopol, apoi drumul care mergea de-a lungul Văii
Morava-Vardar unind Belgradul cu Salonicul şi un al treilea drum, cel
militar care lega Constantinopolul de Niş prin Adrianopol şi Filipopol.
În interiorul Peninsulei Balcanice, cele mai importante târguri erau la
Perlepe (Pârleap), Serres, Cavala, Drama, Larisa, Lăsun, etc.
În ceea ce priveşte locuinţele, aromânii îşi ridicau, în apropierea
călivelor (colibelor), case temeinice din piatră, cu acoperişuri în patru ape,
acoperite cu ţiglă, luând astfel naştere sate înfloritoare şi chiar orăşele.
Comparaţia pe care călătorul englez Willian Martin Leake o face între
satele aromâneşti din Pind, compuse din case solid construite, extrem de
curate şi cele mai înfloritoare oraşe din Grecia, este extrem de relevantă
pentru bunăstarea economică a aromânilor. 33
31
Ibidem, p, 14-16.
32
Ibidem, p. 37-38.
33
Idem, Macedoromanii, p. 32.
83