Aromânii din AlbAniA – prezervAreA pAtrimoniului lor imAteriAl

motive: geometrice, florale, vegetale. Gama cromatică diferă în funcţie de
vârsta purtătoarei sau ocazie. Există însă o culoare dominantă, asortată cu
rochia. Şorţurile de sărbătoare pe lângă cromatica vie, prezintă o serie de
aplicaţii din dantele, şireturi industriale ce sunt dispuse pe trei laturi, fir
metalic auriu sau argintiu introdus în ţesătură şi nelipsita dantelă croşetată
din lână ce este aplicată pe margini. Sunt lucrate în general, din două lăţimi
asamblate printr-o cusătură orizontală astfel încât motivele decorative să se
combine perfect pentru crearea unui ansamblu compoziţional pe verticală.
O altă piesă, ce completează costumul de femeie este ilicul/scurtacâ –
vesta fără mâneci. Se încadrează tipologiei hainelor drepte, formate din trei
foi din care două îmbracă piepţii şi una spatele. Materialul din care sunt
confecţionate este dimia/şiaclu de culoare neagră, ce constituie suportul
pentru realizarea şi organizarea compoziţiei ornamentale pe toată suprafaţa.
Tehnicile de ornamentare sunt cele specifice hainelor groase: cusătură cu
şireturi, aplicaţii de găitane şi broderie cu fir metalic auriu sau argintiu.
Marginile sunt prevăzute cu garnitură din blană.
Din aceeaşi croială face parte şi ilicul cu mâneci/libade. Croiala este
modificată pe piepţi şi subraţ pentru a permite mişcarea mâinilor. Mânecile
sunt drepte şi prezintă aceeaşi compoziţie ornamentală ca şi piepţii şi
spatele. Pentru ocazii festive se poartă ilicul cu mâneci/mintan’lu, din
catifea, cu cromatică variată „asortată” însă cu rochia/plisiranâ. Această
piesă de port se completează cu chiptar’u realizat din bumbac, decorat cu
pasmanterii, ce acoperă pieptul, pe partea răsucită a piesei.
Piesele de costum ce alcătuiesc portul pentru femei şi bărbaţi la aromâni
există doar în colecţii muzeale. Rar mai întâlneşti aromâni care au păstrat în
lăzi vreo amintire din „vremurile de demult” spun ei. Costumul specific nu
mai este purtat. Dacă acum câţiva ani mai vedeai bătrâne mergând la biserică
în portul tradiţional, astăzi vestimentaţia lor este confecţionată din materiale
industriale fără a conserva nici croiul şi nici tehnica de cusut. În schimb
tinerii, începând cu vârsta şcolară, membrii ai unor formaţii folclorice,
reconstituie costumul tradiţional şi-l poartă cu ocazia unor spectacole.
Costumul de femeie este completat cu podoabe din argint, aramă şi
alamă argintate, sau aurite şi din aur. Din categoria podoabelor de mijloc
se remarcă cingătoarea cu paftale/bârnu di asime, ce are ca suport material
textil sau piele pe care se înşiră plăcuţe de argint ce se încheie cu paftale/
ploci. Podoabele de piept cuprind salbele de aur/fluriile, de mâini: brăţări/
biligică şi inele/neali.
În linie specifică tradiţiei, podoabele fac parte din portul aromânilor,
fie pentru ocazii deosebite, când abundă pe costum, fie ca obiect singular,
peste zi. În ambele cazuri podoabele completau costumul. Gustav Weigand
104