Aromânii din AlbAniA – prezervAreA pAtrimoniului lor imAteriAl

limba română decât până în decembrie 1939, deoarece învăţătorul Procop
Pescazini transferat, a fost înlocuit cu o învăţătoare albaneză. 36
În timpul celui de-al doilea război mondial situaţia şcolilor româneşti
din Albania s-a înrăutăţit. Suplimentul cuvenit cadrelor didactice nu a mai
fost plătit la timp, iar o parte din şcoli au fost distruse de bombardamente.
Raportul preotului Cotta Balamace din 7 noiembrie 1941 arăta că funcţionau
numai şcolile din Corcea, Moscopole şi Şipsca reparate cu banii comunităţilor
române, cele din Dişniţa, Nicea, Grabova şi Lunca nu funcţionau, nefiind
reparate. 37 În anul 1944 mai funcţiona numai şcoala română din Corcea cu
învăţătorii Christache Simancu, Urania Athanas, Vasile Balamace şi Vasile
Cicani.
Prin decretul lege nr. 2695 din 1 august 1938, Statul român a înfiinţat
Institutul Român din Albania cu sediul la Santi-Quaranta (Zogoj). 38
Conducerea a fost încredinţată marelui istoric Nicolae Iorga, cel care
elaborase prima istorie a Albaniei şi care l-a desemnat ca director delegat
pe prof.univ. Dumitru Berciu.
În 1943, profesorul Dumitru Berciu arăta într-un memoriu că institutul
fusese transformat în spital de campanie şi bombardat în mai multe
rânduri de aviaţia italiană. Întregul inventar al institutului, în valoare
de peste 1.000.000 lei dispăruse. Profesorul Dumitru Berciu propunea
transferarea sediului institutului la Tirana, unde se găsea un puternic centru
românesc şi deschiderea unei şcoli primare la Tirana „... reparându-se o
nedreptate din trecut când guvernele albaneze nu au îngăduit funcţionarea
unei şcoli româneşti în capitala Albaniei”. Acesta menţiona de asemenea
„... situaţia tristă a şcolilor şi bisericilor româneşti din Albania cu localuri
în ruină, cu învăţători şi preoţi neplătiţi la timp şi persecutaţi de autorităţile
locale”. 39
Într-un memoriu din 5 martie 1943 care era o completare a acestuia,
prof. D. Berciu solicita ca „directorul Institutului să aibă controlul şcolilor
şi bisericilor din Albania”, se propunea de asemenea ca pe lângă Institut să
se înfiinţeze un Liceu românesc la Tirana, pe lângă şcoala primară. 40
Până la primul război mondial în vechea Macedonie existau 38 de
biserici. După război situaţia bisericilor româneşti a avut o evoluţie similară
cu cea a şcolilor româneşti de la sud de Dunăre.
36
Ibidem, f. 158-159.
37
Ibidem, dosar 1735/1941, f. 29-31.
38
Vezi capitolul Institutul român de la Saranda.
39
A.N.I.C., fond Ministerul Instrucţiunii Publice, dosar 2454/1943, f. 14.
40
A.M.A.E., fond Problema 18, vol. Albania (1919-1943) – doc. din 5 martie 1943,
f. 111-115.
36