Aromânii din AlbAniA – prezervAreA pAtrimoniului lor imAteriAl

din afara fruntariilor ei, indiferent de originea lor sud-dunăreană sau
nord-dunăreană: Nicolae Iorga, Sextil Puşcariu, George Murnu, Ovid
Densuşianu, Theodor Capidan, Pericle Papahagi, Valeriu Papahagi, Tache
Papahagi, P.P. Panaitescu, Alexandru Rosetti, Matilda Caragiu-Marioţeanu,
Nicolae Saramandu, Neagu Djuvara, Petre S. Năsturel, Matei Cazacu,
Cicerone Poghirc, Stoica Lascu, etc.
Veniţi din cătunele risipite pe plaiurile Pindului, Olimpului sau
Gramosului, dar şi din medii urbane luminate de strălucirea Bizanţului,
aromânii au adus cu ei şi zestrea obiectelor de artă populară de la
„cârlibanele” sculptate în lemn tare, de care se sprijineau păstorii, până la
somptuoasele costume femeieşti brodate cu fir de aur şi argint.
Sfinţi bizantini te privesc din ungherul icoanei, podoabe scumpe sunt
scoase din chichiţele lăzilor de zestre în preajma zilelor de sărbătoare, iar
vechile vase de aramă şi metale preţioase îşi recapătă strălucirea, făcând
să răsară din decorul migălos cizelat, soarele anticei Macedonii purtat de
soartă spre ţărmurile Pontului Euxin.
Ţesături. Se remarca ponderea decorativă a ţesăturilor groase din lână
şi păr de capră insistând asupra laturii cromatice, cu denumirile locale,
multe dintre acestea fiind de fapt pronunţarea în dialect a cuvintelor
dacoromâne, exemplu albi pentru alb, aroş pentru roşu, vişnî pentru vişiniu,
etc. De asemenea ţesăturile pot fi prezentate pe categorii funcţionale: de uz
gospodăresc, pentru acoperit patul şi podelele, pentru dormit, pentru pereţi.
Este vorba de ţesături mari din lână şi păr de capra, din categoria cergilor
miţoase şi cea a iambulelor, la primele predominantă este lâna la cele de al
doilea părul de capră. Pentru căptuşirea corturilor există o ţesătură specială
din categoria iambulelor, foaie de tendă.
Costumul este prezentat în general şi descris după materialul
întrebuinţat, după tehnica de lucru, ornamentică şi cromatică.
În completare s-a mai adăugat şi documentarea din colecţiile particulare
din localităţile vizitate din Albania, precum şi documentarea privind piesele
aflate la Muzeul de Artă Populară din Constanţa ale cărui obiecte apar în
imaginile de pe DVD-ul nostru.
Cunoaşterea la faţa locului, in situ, a obiectelor de artă populară, create
de generaţii întregi, a fost completată cu studierea celor păstrate în muzee.
Aşadar o modalitate importantă de documentare o constituie şi studierea
colecţiei de artă populară aromânească, constituită din obiectele şi piesele
achiziţionate de noi, pe teren şi aflate în Muzeul de Artă Populară din
Constanţa, cu ajutorul cărora am putut reconstitui modul tradiţional de viaţă
al aromânilor, ocupaţiile, ţesăturile, modul de organizare şi împodobire al
interiorului, costumul, etc.
91