Aromânii din AlbAniA – prezervAreA pAtrimoniului lor imAteriAl

1) La biserica din Coriţa unde paroh este Părintele C. Balamaci se
face slujba în româneşte. Această biserică este un adevărat exemplu prin
frumuseţea ei şi prin impozanţa serviciului religios.
2) La biserica din Şipsca, preotul Haralambie Dumitrescu slujeşte în
româneşte.
3) La biserica din Grabova unde paroh este preotul Vasile Nişcu, nu
se poate face slujba complect în limba română din cauza lipsei cărţilor
bisericeşti.
4) De asemenea la biserica din Nicea, preotul P. Gugea nu poate să
facă slujba complect în româneşte din cauza lipsei cărţilor bisericeşti.
5) La biserica din Lunca preotul Coconeş nu poate sluji complect
româneşte din aceeaşi cauză.
6) La biserica din Pleasa, comună românească rămasă cu puţine
familii, în urma emigraţiei populaţiei în România, slujeşte odată pe lună
preotul de origină albaneză Toma Apostol.
Sus-numitul preot, după informaţiile pe care le am, nu face slujba în
limba română, ci în greceşte.
De aceea, deşi comunitatea îl cere ca preot, am opinat printr-un raport,
adresat Ministerului Instrucţiunii, să nu fie trecut în buget.
Asupra bisericii din Moscopole, nu am până în prezent vreo relaţiune.
La biserica din Elbasan situaţia este mai puţin bună. Preotul P. Diza
deşi plătit de noi, de multă vreme nu mai slujeşte în româneşte cu toate că
i-am atras atenţia de două ori. În acelaşi timp aveam informaţiuni că se fac
presiuni pe lângă el spre a-l distrage de la datoria lui de preot de origină
română şi că i se plăteşte un salariu de către Mitropolia albaneză.
Pare că în ultimul moment sus-zisul preot a trecut în lagărul albanez,
căci după cum mă informează părintele Balamaci a refuzat să iscălească
statele şi deci cecul nu i-a fost remis.
Voi căuta să mă interesez ce înseamnă acest refuz şi voi înştiinţa la
timp acel Departament.
În rezumat situaţia bisericilor româneşti din Albania este mulţumitoare.
Până acum autorităţile albaneze le lasă complectă libertate şi serviciul se
face aproape tot în limba româna.
Situaţia lor ar fi însă şi mai bună dacă în cele 8 comune ar fi comunităţi
bine organizate, care să se ocupe de întreţinerea localului bisericii, de plata
cântăreţilor etc.
Totuşi, şi în felul cum există astăzi, aceste biserici formează singura
pârghie de rezistenţă naţională a românilor din regiunea Coriţei.
Cu această ocaziune, rog din nou pe Excelenţa-Voastră să binevoiască a
dispune să se dea de urgenţă urmare raportului meu No. 74 din 7 Februarie
226