Aromânii din AlbAniA – prezervAreA pAtrimoniului lor imAteriAl

de statele succesorale imperiului turcesc, menţionat aici mai sus, cu privire
la şcolile româneşti, totuşi, de la creaţiunea statului albanez şi până în 1927
au respectat regimul acestor şcoli, regim moştenit odată cu teritoriul turcesc
trecut în organizaţia noului stat.
Spre nenorocul nostru însă, din cele 16 şcoli primare şi una secundară,
câte am avut în Albania până la declararea războiului, din lipsă de mijloace
materiale precum şi din cauza tulburărilor lăuntrice din acea ţară, nu am
putut redeschide după război decât numai cinci şcoli primare în comunele
Coriţa, Pleasa şi Şipşca până în 1923 când din motive de economie şcolile
de fete din Coriţa şi Pleasa s-au desfiinţat, transformându-se cele de băieţi
în mixte, funcţionând în această formaţie până la 1 Septembrie 1927.
În cursul războiului mondial Albania a fost sub ocupaţia a trei state:
1. Nordul şi centrul cu ţinuturile Elbasan şi Berat au fost ocupate
de armatele austriece, care au rechiziţionat localurile noastre de şcoli
distrugând mobilierul. Şcolile închise de atunci n-au mai fost redeschise.
2. Sud-Estul cu ţinutul Coriţa şi Pogradeţ au fost sub ocupaţia militară
franceză. Aici ni s-au respectat toate drepturile însă din nenorocire,
comunele Moscopole, Lunca, Nicea şi Biskuki aflate pe linia frontului
au fost distruse şi populaţia împrăştiată. Refacerea comunelor distruse
de răscolirile războiului reclamând mijloace materiale însemnate şi timp
îndelungat, nici aceste şcoli n-au putut fi redeschise.
3. Sud-Vestul a fost sub ocupaţie italiană. Contrar tuturor aşteptărilor,
italienii nu ne-au permis să redeschidem şcolile noastre temându-se
probabil că cultura românească să nu fie o piedică pentru expansiunea
culturii italiene în acele părţi şi în care scop aveau să se servească tot de
masele româneşti.
Guvernul albanez a recunoscut deci dreptul de funcţionare a celor trei
şcoli primare din comunele Coriţa, Pleasa şi Şipşca, singurele care au putut
funcţiona şi înfiinţarea unui liceu românesc la Coriţa, liceu care a funcţionat
până la 1 Septembrie 1927, dată când Guvernul albanez nemaivoind să
tolereze şcolile noastre în organizaţia lor de până atunci, le-a luat pe seama
statului albanez, etatizându-le. Deşi Statul român a făcut dese intervenţii
pentru revenirea la situaţia de mai nainte nu s-a ajuns nici până astăzi la o
înţelegere.
În urma tuturor acestor împrejurări vitrege chestiunea şcolilor româneşti
se găseşte în următoarea situaţie pe anul şcolar 1929-1930:
.............................................................................................................
următoarele informaţiuni ce am asupra mersului celor 8 biserici
româneşti din Albania.
225