Aromânii din AlbAniA – prezervAreA pAtrimoniului lor imAteriAl

ornamentică, uneori chiar identităţi la aceste piese pentru ambele sexe.
Fiind haine din categoria celor mari au o mare importanţă şi se dezvoltă
în realizări autentice remarcabile şi determină dezvoltarea meşteşugurilor.
Astfel croitoria practicată de anumiţi meşteri, denumiţi rafti, era la
modă şi marea majoritate a aromânilor comandau aceste haine la meşteri
sau îi „tocmeau” pentru o perioadă să lucreze acasă, în familie, un număr
mai mare de haine. Sigur comanda trebuia să acopere nevoile ocazionate
de vreo ceremonie – nuntă, moarte. Pentru confecţionarea acestora se
foloseau ţesături din lână – dimii, şiac, unele cu „miţe” date la piuă – pentru
consistenţa ţesăturii.
În continuare vom enumera piesele de port care îmbracă corpul femeii
peste cămaşă. În cazul femeilor căsătorite ordinea era următoarea: rochia –
fustanea din lână, fără mâneci, deschisă în faţă, parte acoperită cu o bucată
de pânză – chiptaru decorată cu panglici, dantele industriale. Peste rochie
urma – cânduşea. Această piesă este confecţionată din stofa ţesută, din
lână neagră dată la piuă cu următoarea croială: fără mâneci, deschisă în
faţă şi într-o variantă alcătuită dintr-o bucată dreptunghiulară pe spate ce
se desfăşoară pe toată înălţimea piesei având de o parte şi alta câte patru
clini aşezaţi în diagonală (trei cu formă dreptunghiulară iar al patrulea de
la partea inferioară a piesei având croială de triunghi). Pe părţile laterale
respectiv la al doilea clin de o parte şi de alta prezintă buzunare. A doua
variantă este alcătuită din două părţi: prima parte până la mijloc şi a doua
de la mijloc în jos.
Partea superioară este formată din trei clini dreptunghiulari pe spate cu
răscroiala la doi dintre ei şi pentru subraţ – de-o parte şi alta iar cei din faţă –
doi clini dreptunghiulari ce se continuă în jos şi peste partea a doua a piesei.
Aceştia constituie suportul pe care se aplică compoziţia ornamentală.
Partea piesei de la mijloc în jos este alcătuit pe principiul clinilor evazaţi
câte trei la număr de o parte şi alta – pentru faţă iar pentru spate nouă clini –
pe aceiaşi croială evazată în partea de jos. Numărul mare al clinilor impune
introducerea pe partea inferioară a două rânduri de şnur care să-i ordoneze
şi să le păstreze forma intactă.
În ambele cazuri clinii sunt cei care prin forma lor, dar şi prin număr
şi prin dispunerea lor, stabilesc profilul hainei. Marcarea taliei şi lărgimea
oferită piesei de către clinii evazaţi conferă poalelor o degajare care
subliniază eleganţa siluetei.
Şi această variantă prezintă pe părţile laterale două deschizături pentru
buzunare. În ceea ce priveşte decorul acestor piese este amplasat pe piepţi,
răscroiala gâtului şi a mânecilor, pe lungimea deschizăturii din faţă şi a
poalelor precum şi în jurul buzunarelor. Dintre tehnicile folosite remarcăm
102