Aromânii din AlbAniA – prezervAreA pAtrimoniului lor imAteriAl

cusătura cu şireturi şi aplicaţia cu găitane. Compoziţia ornamentală este
echilibrată pe ambele laturi (pe piepţi şi buzunare) ale pieselor şi subliniază
liniile croielii. Motivele decorative sunt geometrice iar cromatica folosită:
roşu, galben, albastru pe fond negru.
La fete şi la femeile tinere rochia – fustanea se aplică direct pe cămaşă.
Aceasta respectă croiala generală a rochiei – cânduşa (fără mâneci, deschisă
în faţă, croiala distinctă între partea până în talie şi cea de la talie în jos)
dar forma clinilor este identică pe toată desfăşurarea lor (în lărgime) –
dreptunghiulară, fără a fi evazaţi. Toţi clinii, mai puţin câte o jumătate
din cei doi de pe faţă (de o parte şi de alta) sunt plisaţi (pliseu mărunt la
2 cm.) şi fixaţi cu două rânduri de şnur pentru a se menţine forma. De aceea,
acest tip de rochie se mai numeşte plisirană. Compoziţia ornamentală este
aplicată, ca şi cânduşele, pe piepţi, poale şi urmăreşte liniile croielii.
Până şi motivele decorative sunt identice, geometrice realizate cu
găitane din lână neagră şi şiret metalic auriu având în plus panglică de
catifea neagră. Partea din faţă este prevăzută cu nasturi pentru a nu se
deschide în timpul mişcării şi pentru a fi strânsă pe corp. Cromatic există
deosebiri între cânduşe care este neagră şi fustanea plisirană realizată din
lână de culori variate: roşu, albastru, verde sau maro, bleumarin pentru fata
sau femeia tânără obligată să poarte doliu. Zestrea unei fete pentru măritat
se aprecia şi după numărul rochiilor pregătite.
Peste fustane, cânduşe sau fustanea plisirană se poartă şorţul din lână –
poala di lână cu sinonimele pistimale (alb. – paşhtamall), pudeao (din gr.),
nece (bg. – unecka), pece (tc. – petche) în funcţie de spaţiul din Peninsula
Balcanică unde au trăit. Face parte din categoria catrinţelor şi se poartă
peste poalele cămăşei (rochia fiind deschisă în partea din faţă). Întregesc
structura ansamblului vestimentar. De formă pătrată, şorţul din lână şi-a
păstrat caracterele specifice până în portul actual al bătrânelor şi a cunoscut
o evoluţie la nivelul decorului, rezultată din tehnicile de ţesut şi de brodat
care a permis dezvoltarea ornamenticii. Cu timpul materialul din care sunt
confecţionate este înlocuit cu catifeaua, material preferat de cele tinere.
Urmare cercetărilor de teren şi a materialelor colecţionate, pentru catrinţe
se cunosc două tipuri: a) lucrate dintr-o singură bucată din şiac sau ţesute
dintr-o singură lăţime; b) din două bucăţi unite printr-o cusătură orizontală.
Decorul este foarte variat prin forma de organizare a compoziţiilor. În
cazul primei categorii efectul decorativ rezultă din sistemul de organizare
al formei şi constă în aplicarea găitanelor şi gruparea acestora în motive
decorative complicate şi vizibil diferenţiate în funcţie de cromatica şi
calitatea acestora. Pentru a doua categorie, predomină organizarea liniară
a motivelor pe verticală în grupe de dungi paralele, intercalate cu şiruri de
103