Aromânii din AlbAniA – prezervAreA pAtrimoniului lor imAteriAl

distanţe mari, uneori de-a dreptul impresionante, începând cu secolul
al XVII-lea, dar mai ales în cel de al XVIII-lea, aromânii preiau în proporţii
mari, comerţul internaţional pe cale terestră şi pe mare, în special pe coasta
orientală a Adriaticii.
Oraşul cel mai prosper se afla în interiorul Balcanilor, şi anume
Moscopole, actualul târguşor albanez Voskopoje, nu departe de Corcea 17
oraş pe care un foarte bun cunoscător şi cercetător al istoriei şi culturii
aromânilor, Valeriu Papahagi, îl considera „metropola comercială şi
culturală a românimii balcanice. 18
Despre acest centru, extrem de important pentru întreaga viaţă
economică şi culturală a aromânilor (avea o şcoală superioară, o Academie,
o tipografie, 72 de biserici, bresle, palate de marmură, corporaţii, bănci,
locuinţe – palate, fântâni), Pouqueville menţiona că ar fi avut, pe la
jumătatea secolului al XVIII-lea, o populaţie cuprinsă între 40.000-60.000
de locuitori, cifră corectată, ulterior, de cercetători, ca de exemplu Max
Demeter Peyfuss, care consideră numărul de 20.000 de locuitori mai
aproape de realitate. Faptul că, la începutul secolului al XIX-lea, se mai
puteau vedea, totuşi ruinele a 22 de biserici şi marea mănăstire Prodomos
situată în afara zidurilor, susţine, în mare parte, afirmaţiile consulului
francez. 19 În prezent mai există 7 biserici (unele în ruină, câteva în stare
de funcţionare). Iar fostul mare centru este astăzi un sat cu cateva mii de
locuitori.
Dezorganizarea administrativă a Imperiului otoman, distrugerea
oraşului Moscopole, îngreunarea vieţii acestor munteni, obişnuiţi să
trăiască în deplină libertate şi mişcare, a accelerat procesul de emigrare a
aromânilor, care începuse, în fapt, înainte cu un secol.
Despre soarta oraşului Moscopole au rămas şi informaţiile furnizate
de ex-consulul Franţei la Salonic, E.M. Cousinerz, în perioada 1786-1793,
şi apoi, din nou, în 1814, mărturii contemporane aproape cu evenimentele
tragice petrecute acolo: „În zilele noastre oraşul Voskopolisse se îmbogăţise
prin comerţul său cu Germania. Locuitorii clădiseră în el case foarte
frumoase, dar un paşă din Albania despre care mi s-a spus că era tatăl lui Ali,
paşa din Ianina, atacând şi jefuind acest oraş, negustorii s-au împrăştiat: ei
sunt acum răspândiţi în Banat, în Ungaria, în diferite oraşe din Macedonia,
şi mai ales la Serres, unde Ismail bei i-a primit bine. Nu mai există astăzi
17
Apud Neagu Djuvara, Diaspora aromână în secolele XVIII şi XIX, în vol. Aromanii,
p. 101.
18
Ilie Bădescu, Poporul român intre catastrofă şi genocid, în vol. Perenitatea vlahilor,
Edit. Fundaţiei „Andrei Şaguna”, Constanţa, 1995, p. 9.
19
Neagu Djuvara, op. cit., p. 101.
79