Aromânii din AlbAniA – prezervAreA pAtrimoniului lor imAteriAl

Sibiului, Bran, Covasna, etc). Ovid Densuşianu 55 admite însă şi pentru
dacoromâni ca şi pentru celelalte popoare romanice păstoritul în forma
nomadă. Argumentele aduse nu sunt însă suficiente şi totul pledează pentru
transhumanţă.
Industria casnică – textilă
Îndeletnicirea de căpetenie a aromânilor – păstoritul a determinat
dezvoltarea unei Industrii casnice textile înfloritoare. Aceasta presupune
prelucrarea de materii prime proprii în cadrul gospodăriei care le şi produce,
cu unelte proprii, activitate efectuată de unul sau mai mulţi membrii ai
unei familii. Iniţial, produsele textile sunt destinate nevoilor familiei
dar în momentul apariţiei surplusului, o parte din ele sunt desfăcute pe
piaţă. În aceste condiţii industria casnică ia un caracter de mică producţie
de mărfuri dezvoltându-se două din ramurile sale – industria textilă şi a
confecţiilor. Industria casnică textilă se dezvoltă în egală măsură la aromâni
şi dacoromâni. Într-un document din 1840 din Vâlcea se menţionează
„locuitorii ţărani pentru a lor îmbrăcăminte fac din lână de oaie, ce-i zice
şi aba, lucrând-o muierile lor, cu furca, o ţese în războiu apoi o dau la piuă
spre nălbire, precum din vechime se obişnuieşte”. 56
Industria casnică textilă cunoaşte întregul proces: dărăcit, pieptănat,
tors, vopsit, ţesut. Din firele de lână şi păr de capră se ţese aba, dimie, şiac,
ţesături de casă, materiale folosite la confecţionarea hainelor pentru bărbaţi
şi femei. În toate casele de ţărani era o cameră numită „argea” în care era
instalat aproape în permanenţă războiul de ţesut la care femeia – stăpâna
casei împreună cu fetele sale „ţesea trâmbele de pânză de bumbac pentru
rufăria casei, şervete, feţe de masă şi prosoape împodobite, borangic, pânză
de lână şi de bumbac pentru macaturi, pânză de în şi de cânepă pentru cergi
şi poloage, pentru brâne, precum şi velniţe vărgate şi chilimuri alese pentru
aşternuturi de paturi”. 57
La aromâni industria casnică a ţesăturilor trebuie să fi fost destul de
înaintată din secolul XI.
Wiliam Martin Leake vorbind despre vrednicia femeii aromâne adaugă
că pe lângă celelalte munci casnice „torc în acelaşi timp şi din furcă”. 58
Weigand vorbind despre portul aromânilor spune că „portul albanezilor,
55
Ovid Densuşianu, Păstoritul la popoarele romanice, Extras din Viaţa Nouă, 1912,
passim.
56
G. Zane, Industria din România din a doua jumătate a secolului al XIX-lea,
Bucureşti, Editura Academiei RSR, 1970, p. 14.
57
Ibidem, p. 18.
58
Th. Capidan, Românii nomazi, p. 126.
95