Aromânii din AlbAniA – prezervAreA pAtrimoniului lor imAteriAl

Cu toată vitregia pământului, aspru şi puţin ospitalier, în aceste locuri
au putut să trăiască alături de greci, sârbi, croaţi, sloveni, bulgari şi populaţii
descendente din traci: albanezii şi românii balcanici.
Locuitorii de origine romanică din sudul Dunării cunoscuţi sub diverse
denumiri precum: aromâni, macedoromâni, vlahi transbalcanici, fărşeroţi,
români epiroţi, megleno-români au constituit un element deosebit din
punct de vedere etnic şi social, dar mai ales cultural în civilizaţia balcanică.
Împrejurări istorice complexe a făcut ca o dată cu încheierea etnogenezei
româneşti, în Balcani să supravieţuiască grupuri compacte şi numeroase de
români; arealul de locuire al acestora fiind foarte vast, întinzându-se de la
Dunăre până în Grecia continentală, Marea Egee, Marea Adriatică şi Istria 3
De aproape un mileniu şi jumătate, până astăzi, românii din Peninsula
Balcanică şi-au păstrat trăsăturile lor fundamentale, limba, tradiţiile,
obiceiurile, precum şi conştiinţa originii şi unităţii etnice cu poporul român.
Aromânii sunt consideraţi de majoritatea istoricilor, lingviştilor, etnografilor,
sociologilor, ca fiind ramura sudică a poporului român despărţită de
trunchiul principal, aflat la nordul Dunării, în urma aşezării la sud de Dunăre
a populaţiilor migratoare, începând cu slavii şi continuând cu bulgarii.
Modul de viaţă mai tradiţional dus de aceştia mai ales în Albania şi
Grecia a determinat ca ei să supravieţuiască constituirii statelor medievale
şi moderne balcanice şi apoi agresivelor politici de asimilare impuse lor
de statele contemporane din Balcani. După al doilea război mondial, în
deceniile 7 şi 8 ale secolului al XX-lea fiind excluşi din chestionarele de
recensământ ca populaţie /entitate distinctă din statele sud dunărene.
Aceşti locuitori de sorginte romanică, din sudul Dunării au fost şi
sunt încă cunoscuţi sub denumirea de: aromâni, macedoromâni, fărşeroţi,
români, epiroţi, români sudici. Dar ei poartă totodată şi denumiri legate de
arealul de locuire precum: grămoşteni şi pindeni (locuiesc în Munţii Pind,
în Grecia); fărşeroţii din Albania sunt denumiţi vlahi albanezi. Aparţin şi ei
ramurii sudice a poporului român.
România a dus în Peninsula Balcanică din 1864 şi până în 1955 chiar
1962 o politică de sprijinire a instituţiilor de învăţământ şi a bisericilor,
văzute ca singurul mijloc de susţinere a identităţii aromânilor în mijlocul
celorlalte popoare balcanice.
Apoi, după instituirea regimurilor comuniste în cele mai multe
state balcanice, peste aromânii de acolo s-a aşternut o tăcere deplină şi
un dezinteres total. Regimurile comuniste nu doreau să aibă complicaţii
politico-diplomatice deoarece nici unul din statele create după al doilea
război mondial nu doreau să-i recunoască pe aromâni ca minoritari în
3
http://cersipamantromanesc.wordpress.com/2010/04/23/aromanii-din-balcani-în
secolul al XX-lea: între asimilare şi ..., p. 1-7.
22